Oscar și Tanti Roz, și Dumnezeu
Oscar și Tanti Roz e cel mai cunoscut roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt. E unul din acele romane despre care orice ai spune pare superfluu în comparație cu textul în sine, dar pe de altă parte, parcă simți nevoia să scrii despre scurta și emoționanta poveste, din dorința de a le oferi și altora ocazia să o descopere.
Povestea e simplă, Oscar e un băiețel de doar 10 ani, bolnav de leucemie. Deși a urmat toate tratametntele posibile, boala e pe cale să învingă iar Oscar știe că va muri. Faptul că doctorii și părinții lui îi ascund adevărul îl revoltă. Tanti Roz e singurul adult care îl tratează cu încredere, si mai mult, îi oferă șansa de a-și trăi simbolic întreaga existență în cele câteva zile care îi rămăseseră și de a-și găsi liniștea.
Oscar va experimenta câte 10 ani în fiecare zi, cu bunele și relele, cu emoțiile și surprizele fiecărui deceniu. Dramaturg de profesie, Eric-Emmanuel Schmitt dozează perfect ritmul și intensitatea întregii povestiri astfel că cele doar câteva zeci de pagini sunt cadrul perfect pentru povestea lui Oscar, și asta nu e lucru puțin, pentru că de multe ori rămânem cu impresia ba că autorul s-a grăbit să încheie povestea, ba că ultimele zeci de pagini din vreun roman sunt cam de umplutură
Oscar și Tanti Roz îl au alături de ei pe Dumnezeu, cel căruia Oscar începe să îi scrie scrisori (scrisori care de altfel alcătuiesc practic romanul). Corespondența asta cu Dumnezeu, începută mai mult în joacă și de gura lui Tanti Roz reușește să îl transforme pe Oscar, îl ajută să înțeleagă câteva adevăruri după care nouă ni se întâmplă să alergăm toată viața (adesea degeaba).
Ar fi multe de spus despre umorul deosebit de care uzează autorul, despre forța pe care a reușit să o dea unei povești foarte simple. Pe de altă parte, l-am putea și acuza de faptul că face apel la sentimentele cititorului supralicitând într-un mod imoral o poveste atât de tristă
Ca să fiu sincer, e loc de argumente și de multe pagini de comentarii pe tema romanului, oricum ai aborda această foarte densă poveste, dar toate astea nu ar fi decât un fel de flotări logice și filosofice pe care le consider mai degrabă gratuite, motiv pentru care nu mă lansez în diverse teorii.
Ideea, secretul ca să păstrez formularea orginală, cu care am rămas, eu cel puțin, după scurta întâlnire cu Oscar, Tanti Roz și Dumnezeu e unul simplu: să privești lumea în fiecare zi de parcă ai privi-o pentru prima dată.
În practică asta înseamnă să te bucuri de fiecare mică experiență și întâmplare care îți e dată să nu te pierzi în lamentații și să rămâi cu ceva frumos din fiecare zi prin care treci.
Durerile, necazurile, problemele și tot arsenalul de experiențe negative există, nu neagă nimeni asta, dar parcă prea le lăsăm să ne domine și pierdem din vedere partea frumoasă a vieții.
Da, nu putem controla miile de gânduri care ne vin zilnic, dar e alegerea noastră la care ne oprim și cărora le accordăm mai multă importanță.
Cam asta ar fi pvestea cu Oscar și Tanti Roz, volumul a fost publicat republicat de editura Humanitas și e disponibil în colecția Humanitas Fiction. Firește există și posibilitatea de a citi romanul online (într-o altă traducere, parcă mai puțin reușită).
Eric-Emmanuel Schmitt e un dramaturg și prozator de limbă franceză, născut la Lyon dar care trăiește actualmente la Bruxelles. Pe lângă piese de teatru, are o serie de romane si nuvele foarte interesante, motiv pentru care pot aproape garanta că o să ne mai întâlnim cu el.
Oscar și Tanti Roz se joacă și pe scenele teatrelor din țară, în caz că îl vedeți pe vreun afiș, nu-l ratați, ar putea fi o experiență cel puțin interesantă.
