Parinoush Saniee si statutul femeii in Iran

Cel care mă aşteaptă romanul publicat de Parinoush Saniee în 2003, după ce în prealabil fusese respins de cenzură de două ori, a devenit în mai puţin de 10 ani cea mai bine vândută carte în Iran (din istorie) iar traducerea în română, apărută la Polirom, se bucură de asemenea de un succes considerabil.  

Parinoush Saniee ne propune un personaj interesant, Masumeh, un simbol al femeii iraniene din ultimele decenii ale secolului XX. Povestea începe într-un moment interesant şi important în istoria Iran-ului, sfarşitul anilor ’70 şi se referă la viaţa politică a ţării, la mişcările revoluţionare, la cele două direcţii, laică şi cea religioasă care pană la un punct au conlucrat pentru schimbarea regimului şi instaurarea Republicii Islamice Iran, continuă oarecum până în zilele noastre, fiind amintite şi momente din războiul cu Irak din anii ’80 sau poveşti cu familii iraniene care aleg să plece în străinătate.

Totul este însă trăit, redat şi judecat din perspectiva lui Masumeh, o femeie inteligentă şi cultivată, dar care în definitiv priveşte orice situaţie din perspectiva siguranţei pe care o oferă familiei ei, soţului şi copiilor ne fiind interesată de politică sau alte idealuri. Chiar dacă îşi doreşte foarte mult să îşi încheie studiile, chiar dacă e o femeie care îşi creşte singură ce doi copii, Masumeh nu reuşeşte să iasă din patternul tradiţionalist şi se supune pe rând autorităţii tatălui şi fraţilor, soţului şi mai apoi a fiilor (am scris mai multe aici despre poveste + link de unde puteţi comanda cartea)

Cel care mă aşteaptă e mai degrabă un roman de dragoste decât o pledoarie pentru libertatea femeilor din Iran, iar discuţiile legate de aspectele sociale şi politice rămân la un nivel superficial, dezamăgitor poate. Nu e nici Persepolis şi nici La Portile Moscheii care au o problematică şi o poveste, dacă nu mai complexă cel puţin diferită.

Simplitatea pe care a mizat autoarea a fost o alegere bună şi cred eu neîntâmplătoare. Parinoush Saniee este sociolog şi psiholog, trăieşte la Teheran, a lucrat pentru guvernul Iranian, a avut un tată, profesor universitar care a fost alături de ea şi i-a sprijinit studiile, a avut practic tot ce îi lipseşte lui Masumeh.

Sociologul şi psihologul cred că şi-a ales bine personajul în aşa fel încât mesajul să ajungă la cât mai multe din cele şi cei cărora le e destinat, iar succesul romanului arată că mesajul şi-a atins ţinta. Şi pentru că vorbim de public, respectiv public ţintă, acesta e fără îndoială unul feminin.

Interesul pentru Cel care mă aşteaptă e destul de mare şi în România aşa cum o arată şi faptul că de curând a apărut şi un interviu cu Parinoush Saniee.

Am fost un pic dezamăgit de roman, mă aşteptam la ceva puţin mai consistent în ceea ce priveşte partea politică şi socială şi în primă fază nu am prea înţeles alegerea autoarei de a păstra discursul într-o zonă destul de simplă şi ai degrabă sentimentală.

Chiar dacă nu în mod direct, romanul Cel care mă aşteaptă vorbeşte despre statutul social şi politic al femeii în Iran, si mai mult Parinoush Saniee, se adresează exact celor care au nevoie de un astfel de mesaj.

A citit cineva romanul? Impresii, păreri?