Mă aventurez într-o prezentare a ceea ce înseamnă post-rock, deși nu prea cred în clasificări și catalogări stricte atunci când vine vorba de muzică, mai ales că în zilele noastre influențele dintr-o parte în alta sunt la ordinea zilei iar orice delimitare clară e realizabilă mai degrabă doar pe hârtie. 

Post-rock e un subgen al rock-ului, în care instrumente definitorii pentru muzica rock, chitara, e cel mai simplu exemplu, sunt folosite pentru a creea alte ritmuri și acorduri decât cele cu care ne întâlnim în rock-ul clasic, adesea în combinație cu elemente din muzica electronică. Unele trupe sunt strict instrumentale, altele au solist vocal, dar acest detaliu nu le face mai mult sau mai puțin post-rock.

Primele mențiuni despre trupe post-rock apar în perioada anilor ’80-’90, dar termenul a fost folosit încă mai devreme, undeva prin 1975, eventuala lui paternitate fiind  încă disputată. Mai mult, la categoria precursori sau deschizători de drumuri sunt menționați The Velevet Underground în anii ’60 sau trupa britanică Public Image LTD, aproximativ 10 ani mai târziu.

Există însă o mare diferență între ceea ce cântau trupele amintite și ceea ce a însemnat post-rock după anii ’90, atunci când dintre numele de referință se remarcă Stereolab, Laika sau Pram pentru scena britanică, Tortoise, Cul de Sac sau Godspeed You! Black Emperor pentru cea nord americană.

O altă serie de diferențe apare și în anii 2000 iar dintre trupele post-rock ale acestei perioade amintesc de Sigur Ros, Mogwai, Explosions In the Sky, Mono sau Kwoon si God Is An Astronaut. Mai multe nume (din toate epocile) se regăsesc în lista de aici.

Dincolo de nume și de detaliile mai mult sau mai puțin istorice, partea cea mai interesantă și importantă e legată de ce înseamnă exact post-rock, mai ales cum sună el.

Caracteristica definitorie a muzicii post-rock e melanjul dintre genurile muzicale, influențe și elemente prelutate din ambient, jazz, muzica electronică și experimentală, minimalism, rock progresiv și chiar muzică clasică. În ultimul deceniu multe trupe activează în formulă instrumentală.

Piesele trupelor post-rock sunt în general mai lungi și au ca temă centrală, dacă pot spune așa, repetarea unor motive muzicale, cu schimbări neașteptate și semnificative de ritm și dinamică. Fiecare piesă e construită mai degrabă ca un soundscape (peiusaj sonor) ce își propune să ducă ascultătorul într-o călătorie.

Nu îmi propun să epuizez subiectul, nici nu îmi arog competențe mai mari decât e cazul, pentru că nu sunt un expert în muzică, așa că mai multe detalii despre post-rock puteți afla pe  două din site-urile care se ocupă exlusiv de acest gen: post-rock.ro și postrockexchange.com.

Rândurile de mai sus sunt scrise din perspectiva simplului pasionat, așa că orice completare e binevenită, lucru valabil și pentru alte detalii și precizări.