Rachete de Revelion vs Torte pe stadion

În ultimele zile ale anului România pare întotdeauna o ţară în război, la colţurile străzii se vând rachete, bombe mai mici şi mai mari, dacă ajungi în vreo zonă de blocuri trebuie să fii tot timpul pregătit sufleteşte, că nu ştii de unde  aruncă vreun kinder vreo petardă chiar sub picioarele tale.

Apogeul e atins fără îndoială de Revelion atunci când cetăţeni mai mult sau mai puţin turmentaţi ies pe străzi, la geamuri sau pe unde mai apucă şi îşi exersează talentul de artificieri.

Există o lege în acest sens, dar bineînţeles că nu o aplică nimeni (nu iau în calcul cele câteva amenzi date în general unor înşi ghinionişti, sau care oricum sunt mult prea mici in raport cu veniturile).

În contextul acesta, Presedenţia a promulgat Legea pentru modificarea si completarea Legii 4/2008 privind prevenirea si combaterea violentei cu ocazia competitiilor si a jocurilor sportive.”

Legea 4/2008, cunoscută şi ca Legea lui Mitică este una din cele mai represive şi prost gândite legi de acest fel din Europa.  (nu intru în detalii tehnice, cei interesaţi le găsesc – Legea 4/2008 cu accent pe principalele probleme aici).

Dacă mai sus povesteam despre veselia cu care românul foloseşte cu mic cu mare pocnitori, rachete, torţe şi orice alt material pirotehnic vrea muşchiu lui cu ocazia Revelionului, suporterii nu au aceleaşi drepturi.

Cele mai drastice sancţiuni se acordă pentru Confecţionarea, deţinerea, încercarea de a introduce, introducerea, folosirea sau orice altă operaţiune fără drept cu produse incendiare, materiale explozive, inclusiv articole pirotehnice, indiferent de categorie – pedeapsa cu închisoarea putând ajunge la 5 ani!

Pe de altă parte  “Pătrunderea sau încercarea de pătrundere fără drept pe suprafaţa de joc constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la un an. Dacă pătrunderea este însoţită sau urmată de acte de agresiune, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani“.

Aşa cum se vede chiar şi din scurtele fragmente de mai sus, formulările sunt interpretabile şi oferă foarte multă libertate “organelor de ordine”, astfel încât e suficient să i se pună unui băiat zelos pata pe tine şi nu mai contează ce ai făcut de fapt.

Eu nu am auzit de suporteri răniţi în tribună în timpul unei coregrafii cu fumigene, torte sau alte materiale pirotehnice, în schimb, sunt câteva episoade antologice în care femei, copii, ultraşi sau simpli spectatori aflaţi în locul nepotrivit au fost bătuţi din exces de zel, prostie sau incompetenţă (2007 jandarmii atacă suporterii în stradă, la ieşirea de pe stadion).

Nu vreau să spun că toţi jandarmii merită blamaţi, sau că nu sunt cazuri în care suporterii merită să fie pedepsiţi, pentru că unii dintre ei chiar sunt imbecili. Acele czuri merită tratate cu maximă asprime, dar în limitele legii şi pedepsind vinovatul nu lovind la grămadă.

Problema e că în România legile nu sunt gândite, sunt făcute prost, aplicate şi mai prost şi nu vin în niciun caz în folosul sportului.  Noua lege va face imposibile spectacole ca cele de mai sus, mai mult, cam lasă loc unor abuzuri.

Doar incă două dintre motivele care probabil vor continua să îndepărteze publicul de stadion.

M-am oprit asupra acestui subiect, care aparent îi priveşte doar pe suporteri, druckeri, ultraşi sau huligani cum sunt denumiţi cu plăcere de presa de profil pentru că mă deranjează modul în care sunt făcute lucrurile şi pentru că în general problema e prezentată superficial, ca să nu zic tendenţios de cei care ar trebui să scrie despre sport, nu despre diverşi patroni, acţionari şi alte specimene care se invârt în jurul fenomenului.

Credeţi că problema asta merită o discuţie mai amplă, fiind un subiect social de interes general, sau e treaba jandarmilor şi suporterilor, care oricum sunt toţi nişte huligani?