Remember: Dragă Stolo …
Ieri seară, fără legătură cu nimic anume, mă întrebam, ipotetic şi retoric, cum ar fi stat lucrurile în România dacă nu ar fi existat în 2004 momentul Dragă Stolo …, şi implicit, dacă Băsescu nu ar fi ajuns Preşedinte.
“Piesa” Dragă Stolo … e unul din cele mai exotice momente din politica românească. Un moment în care bufoneria a lăsat aparenţa unei sincerităţi şi sensibilităţi ce au jucat un rol, nu neapărat neglijabil în alegerea lui Traian Băsescu în primul mandat.
A fost în aceeaşi măsură un calcul politic, un pariu reuşit.
Nu am stat să mă uit pe sondaje, dar cred că Stolojan, cu toată aura lui de salvator al patriei (relativ inexplicabilă după câteva din episoadele mandatului de Premier din anii ’90) mai ales în rândul electoratului educat, nu ar fi reuşit să bată PSD-ul tocmai pentru că nu i-ar fi convins pe cei din mediile mai puţin educate, care a percutat la imaginea lui Băsescu care e “unul dintre noi”.
Privind retrospectiv, e aproape greu de crezut că atunci toată lumea a fost sernsibilă la povestea asta, şi chiar şi-a făcut griji pentru Dragă Stolo.
Nu ştiu dacă e vreo învăţătură de tras din episodul acesta, politica românească a devenit oricum mult, mult mai cinică şi lipsită de orice sentiment.
În general nu scriu despre politică şi nici nu o voi face decât în cazuri speciale. Din toată povestea asta contează mai puţin numele, contează mai puţin personajele sau partidele.
E important să fim atenţi la praful în ochi, să vedem dincolo de aparenţe şi mai ales să nu uităm.. ca să nu ne întoarcem în trecut.
Oricum… ţinând cont de ce prefigura încă de acum 4 ani unul din principali actori ai alegerilor de astăzi face ca tot scenariul Stolo – Băsescu, să pară o strategie din epoca romantică şi naivă a politicii.
Mai exact unul din candidaţii la Preşedinţie anunţa public faptul că va fura, va frauda şi va cumpăra voturi cât să fie sigur că “îşi face datoria”.
