Republica Banat – între mit și realitate

Republica Banat a fost o structură administrativă, sau mai bine zis o idee prin care, în contextul dispariției Imperiului Habsburgic, bănățenii au încercat o soluție pentru a-și asigura independența față de țările nou create în zonă.

Perspectivele istoricilor asupra acestei perioade nu sunt unitare. Ideea ar fi fost inițiată de șvabi, se spune și că Președintele Otto Roth ar fi fost omul Guvernului Maghiar care încerca să împiedice unirea Banatului cu România.

Ca interval generic, se vorbește despre Republica Banat între 31 octombrie 1918 – 21 februarie 1919, dar la drept vorind situația a fost una ambiguă până prin 1920 când teritoriul a fost împărțit. În acest context, pe 3 august 1919 la Timișoara se instalează administrația românească.

Teoretic, Republica Banat putea deveni în 1918 un fel de Elveție a Europei Centrale. Doar teoretic și probabil doar dacă avea o altă poziție geografică.

În realitate, obiectiv vorbind, ținând cont de contextul epocii, de dispariția Imperiului Habsburgic, de efervescența miscărilor naționale, e greu de imaginat că lucrurile ar fi putut evolua pe termen lung spre un Banat Autonom.

Cu o structură demografică eterogenă, români (37,42%), germani (24,50%), sârbi (17,97%), unguri (15,31%) și fără o naționalitate care să predomine, Republica Banat a fost mai degrabă un moment de tranziție care a consfințit ruperea definitivă de vechiul imperiu pentru ca apoi să se îndrepte spre România respectiv Serbia și Ungaria

Dacă șvabii au fost cei care au insistat pe ideea unui Banat independent și asta chiar în 1920, echilibrul a fost rupt, în mod oarecum paradoxal ținând cont de faptul că repezentau doar 18%, de sârbi, ale căror trupe armate au ocupat Banatul în a doua parte lunii noiembrie 1918. Cu toate acestea, până în februarie 1919 a exista si o administrație Maghiară în structura căreia intrau și Consiliile Naționale Românești.

În a doua parte a anului 1919, în urma Tratatului de Pace de la Paris și în urma apariției trupelor americane și franceze s-a ajuns la soluția de astăzi când 2/3 din Banat e în România, 1/3 în Serbia și o parte foarte mică în Ungaria.

Soluția de compromis nu a încântat niciuna dintre părți și a distrus practic ecosistemul economic al Banatului.

Criteriul respectat a fost cel al naționalității, în sensul că zonele majoritar sârbești au fost atribuite Regatului Sârbesc, respectiv celelalte României (au existat și zone cu deplasări de populații dar și inerente excepții, care au păstrat cel puțin în partea românească, farmecul multicultural al Banatului tradițional).

Documentarul de mai jos a fost realizat în toamna trecută de TVR Timișoara în contextul proiectului #RomâniaCentenară, chiar dacă practic, doar de astăzi 3 august 2019 putem vorbi de un centenar Romnesc pentru Timișoara și Banat.