Roberto Bolano – Convorbiri telefonice – Exil şi dragoste

“Literatura exilului” o ia uneori în unele dintre cele mai neaşteptate direcţii. Aşa se întâmplă în Convorbiri telefonice de Roberto Bolano, un volum de povestiri in care exilul, singurătatea geografică, sunt dublate de o singurătate sentimentală, toate poveştile de dragoste din volum accentuînd de fapt singurătatea personajelor.

roberto bolano convorbiri telefonice

Convorbiri telefonice e o joacă a autorului cu repere biografice, literare şi  culturale. Considerat una din cele mai importante voci le literaturii latino-americane ale ultimelor decenii, Bolano s-a născut în Chile  dar a trăit de fapt cea mai mare parte a vieţii în exil. În 1968, la 15 a plecat în Mexic alături de părinţi, la 21 de ani a petrecut câteva luni în Chile ca susţinător al lui Salvador Allende (reverberaţii ale episodului se regăsesc în povestirea Detectivii) revenind însă după foarte scurt timp în Mexic, acolo unde va rămâne pâmă în 1977 când se mută în Spania. Din 1981 şi până în 2003, când s-a stins din viaţă, Roberto Bolano a trăit pe coasta Catalană în micul oraş Blanes. (Nu e cel mai important detaliu din lume, dar recunosc că îl invidiez un pic. )

Stângist mai mult sau mai puţin radical, cu o viaţă haotică mai ales până la venirea în Europa, Bolano a scris şi publicat atât poezie, cât şi romane (cele mai cunoscute fiind Los Detectives Salvajes, Monseiur Pain sau 2666)  sau povestiri, mai ales în ultima parte a vieţii, ultimul volum, El Secreto del Mar fiind lansat postum în 2007.

La 10 ani, viitorul scriitor vindea bilete de autobuz, în Mexic a lucrat o perioadă ca jurnalist, pentru ca în Spania să aibă slujbe dintre cele mai “exotice”, de la spălător de vase, la gunoier sau paznic de camping. Iar contactul acesta direct cu oamenii se vede în autenticitatea personajelor pe care le creează.

Convorbiri telefonice nu e cel mai coerent sau echilibrat volum cu putinţă.

Prefaţate de întrebarea lui Cehov “Cine poate înţelege groaza mea mai bine decât dumneavoastră?”, cele 12 povestiri sunt împărţite relativ tematic în trei categorii: Convorbiri telefonice, Detectivii şi Viaţa Annei Moore. Convorbirile se referă în la avatarurile scriitorilor, Detectivii sunt relativ politic-sociale iar Viaţa Annei Moore include patru poveşti în care personajele destinul personajelor feminine este marcat de o serie de căutări sentimentale… dintre cele mai nefericite.

Dincolo de tema exilului, aş spune că Bolano vorbeşte aici mai ales despre dragoste, despre faptul că dragostea nu e o soluţie, de fapt că nu există o “salvare” prin dragoste şi că mai devreme sau mai târziu reviii în puterea “propriilor demoni”. Sigur, e de discutat în ce măsură motivul pentru care toate relaţiile personajelor se termină pentru că protagoniştii sunt imaturi emoţional…

(Oricum,  paralela dintre exil şi dragoste nu e nepărat forţată sau inadecvată, din păcate aş spune, şi dincolo de particularitatea întâmplărilor prezentate de Bolano, există în ele un grad important de “universalitate”).

Eclecticce, în ciuda unei tematici oarecum unitare poveştile nu te lasă indiferent, unele te încântă, altle te pot enerva şi poate unele ajung să te dezamăgească prin modul în care autorul decide să lase lucrurile. Sunt nişte povestiri vii, nişte fragmente autentice de realitate şi pe undeva te lasă cu senzaţii vii, iar asta e ceea ce conteaza.

Volumul a apărut în română la Editura Leda în 2011, într-o traducere de Dan Munteanu Colan şi redă fidel volumul spaniol Llamadas Telefonicas apărut în 1997.  (Menţionez acest aspect pentru că varianta în engleză a făcut o ciorbă, amestecând două dintre volumele de povestiri ale lui Bolano, ceea ce e cam aiurea.)

 

Mi-a plăcut volumul Convorbiri telefonice pentru autenticitate şi pentru inedit dar şi pentru forţa scriiturii.  Voi reveni în mod cert la Roberto Bolano.

Similar Posts