Sandwich cu unt de arahide şi jeleu – 2.500 de bucăţi

Un tânăr din America de Nord mânâncă în medie 2.500 de sandwich-uri cu unt de arahide şi jeleu, sau gem până la terminarea licelui, acesta fiind cel mai popular tip de sandwich, ceea ce confirmă pasiunea americanilor pentru untul de arahide.

Untul de arahide era nelipsit din filmele sau din desenele animate din copilăria mea, dar… lipsea din magazinele de la noi, aşa că o perioadă am avut o curiozitate legată asta, deşi nuuna foarte mare pentru că oricum nu putea să fie untul ăsta mai bun decât Nutella, nu?

Şi chiar n-a fost, din contră mi-e destul de greu să înţeleg pasiunea pentru sandwich-urile cu unt de arahide, dar… înţeleg foarte bine de ce se combină cu tot felul de alte chestii. În afară de jeleu şi gem mai sunt folosite mierea, ciocolata, suc de arţar, bananele, merele, felii de brânză, fructe uscate. Practic, pe o bază de unt de arahide poţi adăuga cam orice.

Media de 2.500 de sandwich-uri până la 18 ani s-ar putea să nu vi se pară chiar aşa de spectaculoasă. Dacă faci însă nişte calcule, ajungi la concluzia că să mânânci un sandwich din acesta la fiecare 2-3 zile e totuşi o chestie.

Interesul pentru untul de arahide a început undeva prin anii 1900, atunci când era considerat o delicatesă şi era disponibil doar în cele mai selecte ceainării din New York. A fost încă de la început oferit în diferite combinaţii, de la varianta simplă cu piper la cele cu brânză, ţelină ori creson.

Combinaţia unt de arahide şi jeleu e amintită pentru prima dată într-o revistă culinară din Boston din 1901. Spre sfârşitul anilor 1920, pe măsură ce preţul a scăzut drastic, sandwich-ul cu unt de arahide şi jeleu a devenit preferatul tuturor copiilor, indiferent de clasa socială căreia îi aparţineau. Popularitatea combinaţiei e demonstrată şi de faptul că untul de arahide şi jeleu s-au regăsit în timpul celui de al Doilea Război Mondial în raţiile soldaţilor americani.

Arahidele sunt originare din zona Anzilor Bolivieni iar primele referiri legate de pasta de arahide au rămas de pe vremea Aztecilor, de altfel de-a lungul timpului au fost menţionate tot felul de produse din arahide, neeistând o distincţie clară între pasta şi untul de arahide.

Epoca modernă a început în 1985 atunci când John Harvey Kellogg, un doctor american interesat de nutriţie, a patentat un produs pe bază de arahide pe care l-a oferit apoi pacienşilor din propriul Sanatoriu. George Bayle din Missouri şi George Washington Carver sunt alte două nume care îşi dispută paternitatea untului de arahide, fie că vorbim de cel realizat cu arahide fierte, fie că e vorba de arahide prăjite.

Astăzi untul de arahide e popular mai ales în America de Nord, în Marea Britanie, Australia sau Olanda, dar şi în o parte din Asia, în special în Philipine şi Indonezia.

Am şi câteva informaţii din categoria ciudăţenii sau lucruri inedite. Statele Unite sărbătoresc pe 24 ianuarie Ziua Naţională a Untului de Arahide. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial în argoul soldaţilor era folosit termenul monkey butter (unt de maimuţă), în timp ce în Olanda e folosit termenul de pindakaas (brânză de arahide) pentru că unt nu sunt denumite decât produsele care chiar conţin unt.

Cam asta ar fi povestea cu unt de arahide şi gem a copiilor din Statele Unite,  mi s-a părut că cele 2500 de sandwich-uri chiar merită un articol, chiar dacă mie personal nu îmi place untul de arahide.

Vouă vă place untul de arahide, în ce combinaţii?