Schengen sau nu.
Dintr-o perspectivă personală
Toate discuțiile despre Uniunea Europeană și spațiul Schengen m-au făcut să îmi amintesc de prima mea întâlnire cu Consiliul Europei și cât de departe de realitatea noastră românească de atunci păreau explicațiile pe care niște copii de gimnaziu le primeau în 1992 în Sala de ședințe a Consiliului Europei din Strasbourg.
Încă mai am undeva pe acasă un steguleț al Europei (celor 12 state pe atunci) cumpărat de la magazinul de suveniruri cu vreo 15 franci, o achiziție făcută dintr-un elan pe care nici acum nu mi-l explic, pentru că de atunci toată ideea de Uniune Europeană mi se părea oarecum o utopie.
Din 1992 și până acum, Europa s-a schimbat, mai de voie, mai în urma unor evoluții firești, mai forțată chiar și România a ajuns destul de aproape de tot ce înseamnă Uniunea Europeană și spațiul Schengen.
Asta s-a văzut și prin numărul de vize tot mai mic de care era nevoie ca să ajungi la Strasbourg (că tot am dat exemplul ăsta) și în numărul de burse și locuri de muncă disponibile pentru români.
Pentru că tot e vorba de legăturile / amintirile mele proprii și personale legate de spațiul Schengen, amintesc că am ajuns încă o dată la Strasbourg, la începutul anilor 2000, atunci când am avut ocazia să traduc (în cadrul unui schimb de experiență româno-franco-german pentru tineri) chiar de la pupitrul uneia din sălile noului sediu al Parlamentului European.
Ideea de Uniune Europeană și de spațiu Schengen de la Atlantic la Urali e cu siguranță mai mult decât discutabilă și fără a fi un euro-sceptic, nu sunt nici pe departe entuziasmat de ideea unei conduceri centrale de la Bruxelles sau aiurea.
Cu toate astea, amintindu-mi de cozile umilitoare din fața Ambasadei Franței (ca să pot obține viza de student pentru Masterat) sau de cozile de autocare ce așteptau zeci de ore ca să intre în Austria, nu pot să nu mă întreb de unde atâta inconștiență pe o parte a clasei politice, care pare să acorde prea puțină atenție continuării unui drum spre normalitate.
Asta ca să nu mai zic de o evidentă și declarată pasiune pentru spațiul estic, roșu și totalitar (chit că unii vor considera exagerată această afirmație)
Nu vreau să intru în discuții mai politice de atât. Perfectibil și cu multe probleme, spațiul Schengen și apropierea de structurile europene sunt în momentul de față o garanție a unei direcții ce asigură libertatea de expresie și măcar teoretic își propune eliminarea corupției.
Așa că voi fi întotdeauna un susținător al variantei Schengen – Uniunea Europeană, cu atât mai mult cu cât alternativa e Moscova lui Putin.
