Scriitorul, Cenzura și Securitatea – Bujor Nedelcovici (vALLuntar 2)

Colocviul Scriitorul, Cenzura și Securitatea a fost organizat la inițiativa lui Bujor Nedelcovici de Editura ALLFA și Uniunea Scriitorilor din România în cadrul Tărgului de Carte Gaudeamus, mai exact, pe 20 noiembrie 2008. Un an mai târziu editura ALLFA publica volumul Scriitorul Cenzura și Securitatea care cuprinde interesantele discuții ce au avut loc în cadrul colocviului, în prima parte și 8 recenzii ale unor romane sau povestiri semnate de Bujor Nedelcovici, în a doua parte.

Am ales să scriu despre acest volum în cadrul campaniei vALLuntar 2 pentru că mi se pare un subiect important, cu atât mai mult cu cât la campanie vor participa cu siguranță și mulți tineri care fie nu își mai amintesc, fie nu au trăit în România comunistă.

Scriitorul, Cenzura și Securitatea este, prin prisma celor care au participat la discuții, adică Ana Blandiana, Ion Bălu, Livius Ciocârlie, Stéphane Courtois, Armand Goşu, Germina Nagâţ, Lucia Hossu-Longin, Nicolae Manolescu, Dan C. Mihăilescu, Victor Rebengiuc, Romulus Rusan şi Alexandru Zub, un document important pentru literatura și cultura română, mărturiile celor prezenți oferind mai ales celor tineri informații la prima mână despre o epocă ce pare tot mai ireală odată uc trecerea timpului. Iar uitarea trecutului e periculoasă.

Un al doilea motiv pentru care am ales volumul a fost implicarea lui Bujor Nedelcovici, un romancier pe care literatura română cred că nu l-a descoperit la întreaga lui valoare, asta chiar dacă, editura ALLFA a publicat chiar în perioada aceea opera completă a autorului care trăiește de aproape 30 de ani în Franța. Dacă ar fi să vă recomand unul din romanele sale, m-aș opri la Al doilea mesager, o utopie negativă, o adevărată incursiune prin cultura europeană, printre care regăsim elemente atât de familiare celor care au trăit în anii comunismului în România.

Chiar dacă este vorba de transcrierea unui colocviu, Scriitorul, Cenzura și Securitatea are o cursivitate ce face lectura extrem de plăcută. După ce istoricul francez Stepahane Courtois face o trecere în revistă a problematicii cenzurii în literatură dintr-o perspectivă istorică, Bujor Nedelcovici ne povestește despre cât de dureros a fost pentru el să citească propriul dosar de securitate, și să descopere că unii prieteni nu îi erau tocmai prieteni. Eseul Un tigru de hârtie este rezultatul acestei experiențe. Ceilalți invitați vor vorbi despre modul în care au evoluat, s-au rafinat metodele securității din anii ’50 până la finalul regimului Ceaușescu.

Nu voi insista aici cu foarte multe detalii, oricât de interesante mi s-ar părea, vă invit să le descoperiți, volumul Scriitorul, Cenzura și Securitatea de Bujor Nedelcovici fiind disponibil pe all.ro, siteul editurii.

Vă propun însă o discuție despre ce a însemnat pentru voi regimul comunist, despre amintirile pe care le aveți din acea perioadă și despre cum credeți că acei 50 de ani continuă să influențeze și astăzi cultura și societatea românească.

Întotdeauna îmi place să spun că dintr-o anumită perspectivă am ”șansa” de a face parte din generația celor care au prins suficienți ani de comunism încât să poată aprecia libertatea de astăzi, și tot odată eram încă suficient de mici pentru a nu rămâne cu foarte multe deprinderi sau traume din perioada respectivă.

Recenzia de față despre volumul Scriitorul, Cenzura și Securitatea – Bujor Nedelcovici face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, iar pentru fiecare 15 comentarii organizatorii vor planta câte un copac.

În consecință vă invit încă o dată la o discuție despre modul în care am trăit sau ne amintim fiecare dintre noi regimul de dinainte de 1989.