Sebastian Spanache – Imi place sa descopar, in fiecare zi, o trupa noua

Sebastian Spanache este unul dintre tinerii muzicieni care duc mai departe ceea ce am putea numi tradiţia jazz-ului din Timişoara. Sebastian Spanache Trio e formula în care, alături de Csaba Sánta şi Radu Pieloiu, activează începând cu 2012, o formulă ce continuă o colaborare ce datează de mai mult timp.

Au debutat în 2013 cu Humanized, urmat de A Pasha’s Abstinence, album lansat chiar anul acesta, material a cărei lansare Live on the Eiffel Bridge este disponibilă pe DVD. În luna mai Radu Pieloiu îmi spunea “Cred că există 4 locuri în care trebuie să-ți petreci timpul ca muzician (nu doar de jazz): 1. Sala de studiu; 2. Sala de repetiții; 3. Scena de concert; 4. Studioul de înregistrări.

Astăzi vă propun o scurtă discuţie cu Sebastian Spanache, un preambul al unui mini turneu de toamnă ce va debuta pe 26 noiembrie 2014 în JazzBook din Bucureşti.

1. Salut! Pentru inceput spune-mi, te rog, câteva cuvinte despre tine, cum şi când ai început să faci muzică?
Calatoria mea muzicala a inceput la Colegiul National de Arta “Ion Vidu” din Timisoara unde am studiat pianul clasic. Cariera mea jazzistica, in schimb, a inceput ciudat si in combinatie cu muzica electronica de prin clasa a IX-a cand am inceput sa descopar complexitatile stilulurilor si, in acelasti timp, am inceput sa-mi compun propriile exercitii de studiu la instrument cu ajutorul electronicii.

2. În ce alte proiecte ai fost implicat înainte de formarea Sebastian Spanache Trio?
Ca sideman am fost implicat in multe proiecte din liceu pana in facultate, iar apoi ca leader, cred ca unul din cele mai importante proiecte de mentionat (pe langa Sebastian Spanache Trio, bine-nteles) ar fi sextetul Expanding Time Colours cu care am avut doua turnee nationale dar nu am lansat nici un material discografic. Apoi un next-level natural a fost trio-ul curent.

3. Cum ai făcut trecerea de la muzica clasică la jazz şi care ar fi avantajele/dezavantajele faptului că ai o educaţie muzicală clasică, din perspectiva muzicii pe care o faci acum?
Foarte interesant mi s-a parut invatatul instrumentului cu multitudinea de mici subtilitati implicate, explorarea dexteritatii si celor doua mari sfere, cea a ritmicului si cea a armoniei; in schimb prea putin interesant mi s-a parut executarea unor lucrari doar de dragul de-a le executa, fara a intelege in deplin ce se intampla, nici din punct de vedere stilistic si nici interpretativ. Cred ca in momentul in care mi-am dat seama ca exista si altceva pe langa “simpla” citire, memorare si interpretare a unei lucrari – si ca acea altceva este intr-adevar o lume imensa din toate punctele de vedere – am luat decizia sa ma arunc in lumea jazz-ului.

Legat de educatia muzicala clasica dezavantaje pentru mine in principiu nu exista; am reusit sa constientizez ce poate fi “furat” de-acolo, ce pot sa pastrez, si ce nu. Avantajele sunt toate – avand o “tolba plina cu sageti” la indemana.

4. Exista trupe, curente muzicale, care au influenţat şi care influenţează muzica trupei?
Da, exista intr-adevar. Imi place sa descopar, in fiecare zi, o trupa noua, o piesa, o directie spre inainte si din fericire, in lumea asta a noastra foarte mare, exista atatea proiecte si foarte multi muzicieni pe care-i poti asculta. Si-atunci mi se pare extrem de natural ca influentele celor mari sa-si faca simtita prezenta in muzica pe care o compun. Mai mult de-atat, cu Csaba Sánta si Radu Pieloiu la sala de repetitii incercam sa directionam muzica spre o abordare si o interpretare personala, aducand aportul influentelor individuale intr-o situatie de trio.

5. Ce muzică asculţi “în timpul liber” pe lângă jazz?
Aici poate ca va asteptati la un raspuns de genul: “muzica rock/pop/mai-stiu-eu-ce”; dar adevarul este ca nu ma prea atrage ideea de a asculta alt fel de muzica in scop recreativ. Ceea ce nu ma stimuleaza muzical nu ma prea intereseaza.

6. Unde te regăseşti mai bine, în care din cele două tipuri de experienţă, în studio sau pe scena de concert?
Sunt doua experiente foarte diferite care trebuie abordate in mod corespunzator, cred eu. Cand sunt pe scena, in schimb, imi place sa-mi asum un procentaj mai mare de risc in cantat, decat atunci cand sunt in studio. Nu pot spune cu mana pe inima ca prefer una din cele doua situatii pentru ca amandoua ma incita in mod egal, dar din motive total diferite.

7. Pe 26 noiembrie veţi cânta în JazzBook din Bucureşti, un prim concert dintr-o serie care va duce şi la Budapesta, Praga şi Berlin. Ce pregătiţi pentru aceste concerte şi în ce context veţi cânta la Karpten Jazzy Series ce va avea loc la Centrul Cultural Român din Belin, mai sunt şi alte trupe invitate?
Turneul de sfarsit de an promoveaza CD-ul “A Pasha’s Abstinence”. Asta nu inseamna ca nu vom canta si cateva piese de pe primul CD “Humanized” intr-un “mega-mix” cum ne place noua sa spunem tot timpul.

Karpaten Jazzy Series este o serie de concerte la ICR Berlin care prezinta pe teritoriul Germaniei proiecte de jazz contemporan romanesc. Pentru concertul din 5 decembrie noi suntem singurii invitati.

8. Aţi cântat deja în mai multe locaţii din ţară şi străinătate, se poate spune că există diferenţe din perspectiva modului în care trăieşte publicul muzica? Putem spune că există deja şi la noi un public de jazz? 
Chestia cu publicul este una foarte delicata, peste tot. Dar ceea ce pot spune (si asta oricum se stie) este faptul ca publicul strain este un public putin mai atent, mai critic si – cel mai important – arata un spirit de descoperire a muzicii noi fantastic! In Romania publicul de jazz este in crestere (din toate punctele de vedere) ceea ce pe noi ne bucura foarte mult. Din ce in ce mai multa lume “asculta” un concert si nu merge doar la o cafea unde din greseala este o trupa care canta in background.

9. Zilele trecute a fost lansat DVD-ul Live on the ‘Eiffel’ Bridge, practic lansarea “silenţioasă” a albumului A Pashas’s Abstinence, unul din cele mai speciale concerte ce a însemnat pentru tine acel concert, şi care ar fi cea mai puternică amintire cu care ai rămas.
Un experiment total, atat pentru noi cat si pentru publicul care a venit pe podul “Eiffel” pe 25 aprilie. Cu cateva secunde inainte de-a ne apuca de cantat, inca ne gandeam daca merg toate castile, daca va auzi toata lumea okay; n-am stiut la ce sa ne asteptam. Dar pana la urma totul a iesit foarte bine! Cea mai puternica amintire cu care am ramas a fost poate acea jumate de secunda in care m-am uitat in public unde am gasit oameni cu ochii inchisi si cu mainile pe casti “inghitind” muzica noastra!

10. Dacă nu ai fi muzician, ce ţi-ar fi placut să faci?
Pilot de avion, 100%! Ba nu, astronaut!

11. Ai vreo carte preferată, sau un film pe care l-ai recomanda?
De cand am terminat de citit “A Clash of Kings” din “A song of Ice and Fire” n-am prea mai avut timp sa ma apuc de altceva, desi imi doresc sa trec la urmatoarea carte cat de curand! In schimb, vorbind de filme, chiar ieri m-am uitat din nou la “Cloud Atlas”. De fiecare data cand te uiti la filmul ala descoperi chestii noi!

12. În încheiere, care ar fi ultimele detalii despre următorul material Sebastian Spanache Trio? Albumul cu numărul trei va fi lansat anul viitor?
In secunda in care vom avea noutati despre noul album, veti fi primii care afla, promit! 🙂