Tabachera din Bagombo – Kurt Vonnegut

Înainte de a deveni autorul unor romane ca Abatorul cinci sau Leagănul Pisicii, Kurt Vonnegut a debutat cu povestiri publicate în jurnale. Tabachera din Bagombo este o colecţie inedită care propune cititorului câteva din povestirile preferate ale autorului american.

Redactate în anii ’50 şi publicate în periodicele vremii, cele aproximativ 30 de povestiri care alcătuiesc volumul Tabachera din Bagombo au fost “re-descoperite” şi publicate în 1999. Ele oferă publicului o altă faţă a unuia din cei mai apreciaţi romancieri americani din a doua parte a secolului XX.

“Există măreţie în proza scurtă, oricât de scurtă ar fi ea… Dar nu există măreţie în volumul acesta al meu sau în celălalt, şi nici nu am intenţionat să fie” spune Vonnegut în introducerea volumului, referindu-se, după aproape jumătate de secol la povestirile sale de debut, la povestirile ce au fost practic “ucenicia” lui în ale scrisului, o ucenicie plătită aşa cum şi aminteşte.

Ca să contextualizez un pic, în anii respectivi, când televiziuna încă nu făcuse decât primii paşi, scriitori, de la Hemimgway, Faulkner ori Steinbeck trăiau şi din aceste povestiri scurte pe care le publicau toate jurnalele şi revistele din acea epocă. Evident unele erau mai cu pretenţii, altele susţineau în mai mare măsură tinerii aflaţi la debut. Practica aceasta a dispărut undeva la începutul anilor ’60 în momentul în care televiziunile au cucerit America.

Tabachera din Bagombo propune o mulţime de mici universuri, mici frânturi de lume, în acelaşi timp deschise şi închise, ce se limitează la câteva secvenţe de viaţă care însă îii permit cititorului să meargă aproape oricât de departe cu imaginaţia.

Uneori absurde, uneori pline de umor, alteori cinice ori dramatice, amuzante ori surprinzătoare, fiecare povestire surpinde şi cucereşte prin simplitate şi naturaleţea cu care Kurt Vonnegut redă secvenţe din existenţa cotidiană. Deşi el spune că “pot fi interesante ca relicve ale unor vremuri în care, înainte de a exista televizorul un scriitor îşi putea întreţinea familia” e mult mai mult de atât.

Povestirea care dă titlul volumul poate fi considerată emblematică pentru perioada respectivă, una ciudată, cu multe transformări sociale în care aproape orice e posibil, asta neînsemnând însă că va şi deveni realitate. Aş mai aminti alte povestiri, Un cadou pentru Moş Nick cel Mare, o poveste cu mafioţi şi final neaşteptat, Dragonul Azuriu de un absurd absolut, Thanasfera, un SF genial, mai ales din perspectiva faptului că a fost scris în 1950 sau două dintre povestirile ce vorbesc despre iubire, Fugarii şi O noapte pentru iubire, ambeele fiind un amestec ingenios dozat de romantism, gingăşie cu o doză surprinzătoare de realism.

Tabachera din Bagombo de Kurt Vonnegut a apărut la editura Humanitas în Colecţia Raftul Denisei (traducere şi note de Alexandra Coliban) şi o puteţi comanda de aici.

De recomandat, recomand Tabachera sin Bagombo, o lectură ce poate fi aşa cum ţi-o doreşti, plină de gânduri şi de analize dincolo de poveste, mai departe de ceea ce spune Kurt Vonnegut, sau antrenantă, alertă cât să te scoată din orice eventuală letargie.

În altă ordine de idei vă invit să vă jucaţi Bookuratorul, un tool haios pentru recomandări cărţi fie că sunteţi în pană de idei de lectură, fie că aveţi nevoie de nişte sugestii pentru a alege cadouri.

În încheiere amintesc că Librăria Humanitas de la Cişmigiu va găzdui o întâlnire dedicată acestui volum semnat de Kurt Vonnegut.