Taximetriștii și ziua de luni

Taximetriștii și ziua de luni au în comun în primul și în primul rând o reputație mai degrabă proastă și, îndrăznesc eu să spun, nu neapărat meritată.

Ar mai fi o legătură, aceea că luni, fiind prima zi a după weekend, suntem, adică eu unul sunt, adesea tentat să iau un taxi până la birou ca să mai câștig niște timp de lucru, sau de dormit, depinde cum privești problema.

Legat de ziua de luni și de modul în care e percepută în cultura noastră urbano-citadino-corporatistă nu cred că are rost să insit. E deja stabilit că ”Luni nici iarba nu crește” (chit că eu unul n-am reușit să aflu nici până azi originea acestei expresii).

Cu toate astea, orbiți de comoditate și de blazare uităm să ne bucurăm de toate noile perspective pe care le oferă fiecare zi de luni. Un nou început de săptămână, o nouă aventură, posibilitatea de a face lucruri inedite sau deosebite. (Da, ăsta e episodul cu ”Gândirea pozitivă”).

Despre taximetriști auzi în general doar că ”iarăși era să pocnesc un taximetrist idiot„ sau povești despre cum te fură ei și te duc pe unde au chef ori cât sunt de nesimțiți. Povești pe care nu le poate nega nimeni, dar care, per total, la un calcul simplu, sunt nesemnificative statistic raportat la totalul oamenilor de bine, simpli și harnici care trudesc zilnic pe șoselele patriei ca taximetriști.

Ceea ce mă îndreptățește să afirm că taximetriștilor li se cam face o nedreptate, cu atât mai mult cu cât marea lor majoritate nu își fac vile din banii câștigați. Nu îmi dau cu părerea depre tarife, evident nouă ni se pare scump, iar lor foarte puțin. Dau totuși două-trei cifre, în Timișoara tariful cel mai întâlnit e 2.19 lei (e drept până în noiembrie 2012 era 1.69), în București e 1.40. (și nu, distanța curselor nu compensează diferența de preț) iar în Cluj e 1.79. Cine are chef de făcut calcule legat de cursa medie/încasări/zi e liber să le facă.

Eu revin însă la ideea principală. Așa cum se întâmplă și în cazul zilelor de luni și când vine vorba de taximetriști folclorul citadin (cel urban e în altă parte) îi transformă prin generalizare în niște căpcăuni mai mari decât sunt în realitate.

Să lăsăm așadar clișeele și ideile preconcepute și să venim din când în când și cu câte o poveste pozitivă despre ziua de luni sau despre vreun taximetrist.