The Masterpiece – muzica de film la Sala Palatului

March 26, 2013   /   byAna  / Categories :  Film

Nu as putea sa-mi imaginez unele filme fara muzica din ele, sau cu siguranta ar fi mai sarace. Atmosfera de stranietate si de mister din filmele lui Lynch nu ar fi putut fi mai bine redata decat de Angelo Badalamenti. Amelie mi-ar parea mai putin Amelie fara Yann Tiersen. Cat despre ultimul film din seria Silent Hill, mai mult m-a bucurat o noua coloana sonora facuta de Akira Yamaoka, decat un alt horror cum au fost multe altele inainte.

M-am bucurat sa aud ca cineva – mai exact dirijorul Ciprian Costin – a avut initiative de a produce un spectacol cu muzica de film la noi, mai ales ca e prima de acest fel din Romania, cred. Cu atat mai inedit era faptul ca pe scena neincapatoare a Salii Palatului erau anuntati Orchestra Simfonica Bucuresti, Tina Guo la violoncel si Uyanga Boldbaatar, o voce traditionala mongoleza. Acestea erau doar niste repere menite sa trezeasca interesul inainte de show, insa pe scena, combinate alte surprize neanuntate, aveau sa ofere un moment elegant si deosebit.

Prefer sa nu intru in prea multe amanunte legate de locul evenimentului, nu mi-a placut niciodata Sala Palatului si, imi pare rau s-o spun, avem prea putine locatii potrivite pentru concerte, fie ele de mici sau de mari dimensiuni. Anuntata de prezentatoarea Diana Dumitrescu, Irina Bainat a interpretat Lacrimosa de Zbigniew Preisner, in vreme ce pe ecranul video erau proiectate imagini din spatiu, dar si versuri din Scrisoarea I. A insemnat debutul unui traseu cronologic ce avea sa se sfarseasca futurist, pe coloana sonora a trilogiei The Dark Knight. Am sa accentuez partile care m-au impresionat mai mult pe mine, perceptia e subiectiva insa m-am bucurat sa vad cel putin alte doua texte elaborate despre The Masterpiece.

In prima parte, dupa Lacrimosa, mi-a placut trecerea intre bucatile din Mondigliani, Dracula si Memoirs of a Geisha. Toate au fost bine alese si bine imbinate, in special cea din Mondigliani si cea din Memoriile unei gheise, ambele deganjand o nota de melancolie, prima acompaniata de un scurt moment de balet, a doua aducand-o pe scena pe Tina Guo, o prezenta puternica si placuta. Mi-a placut la Dracula, scena scaldata in lumini rosii, proiectiile cu flacari, notele de gothic care e drept ca au fost intotdeauna pe gustul meu. Spre finalul primei parti, m-a impresionat spectacolul de lasere si muzica din Inception, cu imaginea din finalul filmului care a ramas nemiscata pana la sfarsit.

540099_461173413953684_736186904_n

La pauza am coborat sa fac fotografii mai de aproape, o sansa de a asculta duetul Irina Baiant – Uyanga Boldbaatar din fata scenei. Vocea Uyangai mi s-a parut absolut exceptionala, probabil m-a impresionat cel mai mult din intreg spectacolul, dar este indescriptibil… imi aminteste de citatul ‘writing about music is like dancing about architecture’, inseamna incomparabil mai mult sa o asculti pe Uyanga decat sa vorbesti despre ea. Nu pot sa nu-mi amintesc cum micul grup de fotografi din fata scenei uita de aparate intre piese si se oprea sa aplaude entuziast.

480259_461173480620344_1409294371_n

God of War a readus-o pe scena pe Tina Guo, intr-un outfit rock, cu un violoncel electric. Spre final am urcat la loja, ascultand ultimele acorduri din The Dark Knight, dar si urmarind cu emotie cuvintele din proiectia video, aveau un mesaj pozitiv si de incurajator (energy follows thought, sta scris pe un biletel pe care-l port cu mine). O incheiere potrivita pentru o seara iesita din tipar.

544342_461173573953668_1339383325_n

Ar merita repetat un astfel de concept, as fi foarte bucuroasa, dar cu o proiectie video ceva mai elaborata, si, poate, intr-o locatie mai noncoformista. E bine ca s-a spart gheata si ma bucura ca putem vedea si altceva cand e vorba de concertele de la noi. Voi incheia cu un citat pe care l-am gasit pe site-ul The Masterpiece, care mi-a placut, fie ca e cu trimitere la muzica, sentimente sau orice altceva:

Water is fluid, soft, and yielding. But water will wear away rock, which is rigid and cannot yield. As a rule, whatever is fluid, soft, and yielding will overcome whatever is rigid and hard. This is another paradox: what is soft is strong.

Ana Maria C

[slideshow_deploy id=’3354′]

0 comments

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Toti pentru POLI #incepe

Fundaţia Calea Victoriei

Abonare

Titlul articolului direct în mail

#nuinseamnanu

ASU POLI Centrul de Copii si Juniori