Timişoara 1 iunie 2011

Săptămâna trecută, într-un anumit context, am ajuns din nou la discuţii legate de Timişoara vs restul ţării şi Bucureşti în particular. E un subiect pe care eu încerc să îl evit, pentru că e fără nici un rezultat. Am spus că voi scrie despre asta, din perspectiva Timişoreanului care a ajuns să aibă mai multă experienţă de capitală decât s-ar fi gândit vreodată.

Dar altele sunt priorităţile acum. La început de iunie Timişorenii mei, într-un moment greu, m-au făcut din nou mândru. Deşi motivul pentru care se întâmplă toate astea sunt problemele prin care trece Poli Timişoara, voi duce discuţia dincolo de fotbal.

In doar 24 de ore baieţii, şi fetele din Druckeria, toti suporterii activi au mobilizat 6-7000 de oameni în Piaţa Operei, într-o miercuri, la ora 19. Pentru a treia oară în 4 ani, Timişorenii reuşesc să se strângă în jurul unui simbol, în numele oraşului, şi pentru o idee.

Eu nu pot decât să vă mulţumesc tuturor ! Implicarea, sentimentul de apartenenţă, sunt ceea ce fac Timişoara altfel. Şi atât de greu de înţeles.

p.s. Ieri m-am intersectat cu un pseudo-jurnalist, un fost Timişoarean, polist, forumist de-al nostru,al cărui nume îmi scapă acum, dar pe care în mod sigur l-aţi recunoscut din descriere. Eram cu gândurile în altă parte şi am trecut fără să îi zic nimic. Recunosc că am fost tentat să mă întorc să îi bat obrazul. Poate altă dată. Poate nu merită.

Miercuri, 1 iunie 2011 ora 19, vom face din nou ceea ce ne defineste ca suporteri. Ne vom aduna in inima orasului, in Piata Operei, si ne vom arata odata in plus atasamentul fata de culorile noastre. Vom canta pentru un simbol a carei istorie a fost mult prea greu incercata in ultimii 15 ani. Vom dovedi ca locul Politehnicii nu este hotarat de un om, de o comisie, de un conducator sau de un pseudo-regulament. Vom sta drepti in fata furtunii si le vom arata tuturor ca echipa noastra este mai presus de interese!

 

Piata Operei, 1 iunie 2011

Piaţa Operei, septembrie 2008

Piaţa Operei, martie 2007

foto: Alex Hreniuc