Trenuri Intercity și alte povești cu CFR

Nu sunt un client fidel al celor de la CFR, și nici un fan al trenurilor, marile călătorii le-am făcut de-a lungul timpului cu autocarul sau cu mașina. În ultimii 4 ani am strâns totuși  destul de multe drumuri pe direcția Timișoara – București, marea lor majoritate cu Intercity.

Cred că inițial opțiunea pentru Intercity a avut legătură cu ora la care ajungeam, pentru că diferența de timp, adică vreo 30 de minute mai puțin, chiar nu contează. Condițiile o idee mai civilizate decât vechile variante de Rapid și Accelerat, au fost la rândul lor un motiv.

La capitolul comoditate, fiecare are preferințele lui. Pentru că sunt relativ claustrofob mi s-a părut mai plăcută și mai comodă varianta de vagon tip Intercity, cu vagoane deschise și insule de câte patru locuri cu măsuță în mijloc.

În momentul în care am început să călătoresc cu laptopul după mine, am început și să îmi planific pentru cele opt ore câte ceva de lucru, pentru că oricât ai citi sau orice altceva ai face, ajungi la un moment dat să te și plictisești. Așa, traducând sau scriind ceva mai câștigam un pic de timp. În condițiile astea am rămas clar la varianta Intercity, singura care oferă condiții civilizate.

Deobicei mă aranjam în așa fel încât eu și cu laptopul meu să stăm liniștiți pe patru, minim două locuri, așa că în general călătoriile au fost chiar plăcute. Ca să nu rămâneți cu impresia că sunt un cetățean care abuzează de sistem, pot să vă spun că pisicile noastre sunt probabil singurele care au plătit bilet din istoria recentă a Căilor Ferate Române, asta în principal pentru că sunt două și pentru că ne temeam de mega aglomerația din perioada sărbătorilor. Temeri care s-au dovedit de fiecare dată nefondate.

În ultimii vreo doi-trei ani am observat că se intâmplă ca tipul respectiv de vagon să fie folosit și la Rapid / Accelerat, motiv pentru care am ales de câteva ori (cu succes) și variantele respective.

Odată cu trecerea la noile ”clase” mă așteptam ca la categoria InterRegio, pe o rută ca Timișoara-București toate garniturile să fie cele de Intercity.

Greșit ! Prima surpriză neplăcută am avut-o în iarnă când împreună cu Alexandra și pisicile am descoperit că nimerisem într-un tip de vagon mai vechi, parțial compartimentat, parțial deschis. Garnitura avea și câteva vagoane de celălalt tip, dar ar fi fost mult prea complicat să ne mutăm cu toate cele. La întoarcere, tot cu IR, am nimerit într-un vagon de tipul preferat de mine, așa că m-am gândit că probabil fiecare garnitură are mai multe tipuri de vagoane. Nu e prea logic, dar la noi în țară totul e posibil.

Ținând cont de toate astea, am zis că voi găsi totuși măcar un vagon în care să pot să lucrez, așa că mi-am luat bilet la IR, și în ideea că nu îi mai țin pe ai mei treji până la ora 1 dimineața când ajunge în general Intercity-ul.

Surpriza a fost că pe lângă faptul că toate vagoanele sunt de tip vechi și scriu acum cu laptopul pe genunchi, se pare că și prizele sunt de decor, cel puțin în vagonul meu.

Ceea ce justifică un titlu alternativ al articolului de genul Teoria involuției aplicate : Căile Ferate Române. 

Mie nu mi se pare deplasat să am pretenția ca în 2013 să pot folosi în tren un laptop în mod civilizat, sau să am unde să îmi încarc telefonul mobil.

p.s. În cele din urmă am ajuns acasă cu bine, cu doar câteva minute întârziere.

p.p.s. Poate că rândurile de mai sus vi se par exagerate… dar eu cred că prea acceptăm multe noi, consumatorii, și prea ne bucurăm și ne extaziem în fața normalității. Să nu uităm că pe lângă băieții de la SNCFR sunt o mulțime de alți băieți și mai deștepți care s-au îmbogățit pe spatele a ceea ce ar fi trebuit să însemne creșterea calității servicilor.

În fine, nu îmi propun să elucidez misterul calității lamentabile a serviciilor oferite de CFR. De asemenea nu exclud posibilitatea ca unora mai puțin pretențioși să li se pară de o prețiozitate ieșită din comun postarea asta.

Risc pe care mi-l asum și recomand în continuare Intercity (dacă varianta mașină personală sau avion nu poate intra în calcul).