Umberto Eco rescrie Numele trandafirului. Il face comercial.
De curând am citit că Umberto Eco va rescrie romanul Numele Trandafirului. Iniţial mă gândeam că o să adapteze povestea, care are loc în Evul Mediu, la epoca noastră.
De fapt nu e vorba de asta. Titlurile din presa de pe la noi şi din cea franceză ne lămuresc şi spun că romanul va fi rescris ca să poată fi înţeles şi de tăntălăi, tolomaci, noua generaţie etc. Într-o altă abordare, aflăm că romanul va fi rescris pentru generaţia digitală.
Noua versiune va apare pe 5 octombrie 2011 în limba italiană, şi se pare că Umberto Eco va modifica un pic limbajul, va simplifica unele pasaje astfel încât cititorii cu o cultură mai precară să nu fie descurajaţi. Nu există informaţii foarte multe în acest sens, o să ne lămurim peste câteva luni.
De asemenea Numele Trandafirului va avea si o ediţie electonică (online ?) în care nu vor lipsi linkurile explicative (ceea ce recunosc e o idee interesantă).
Poate că unii vor spune că titlul meu e exagerat, dar… din punctul meu de vedere cam asta face Eco, oricâte justificări s-ar putea găsi (gen să dăm cultură la toată lumea). De acord, o variantă electronică, cu foarte multe linkuri şi explicaţii e interesantă, dar orice revizuire a textului mi se pare că r altera esenţa romanului.
Pentru mine lucrurile sunt simple. Cine e depăşit de carte, n-are decât să se uite la film.
Mai jos un scurt rezumat (via Wiki) al romanului Numele Trandafirului :
Călugărul franciscan William de Baskerville ajunge într-o mănăstire în care s-a comis o crimă. El este însoțit de Adso din Melk, numit astfel după mănăstirea benedictină Stift Melk, unde a făcut primii pași ca și călugăr.
Pe măsură ce povestirea evoluează, alți călugări mor în mod misterios. Cele două personaje principale studiază o bibliotecă medievală labirintică, înțeleg forța distrugătoare a râsului și ajung față în față cu Inchiziția, pe care William de Baskerville o slujise în trecut, dar a părăsit-o între timp. Cu ajutorul logicii, și comițând greșeli semnalate de Adso (căruia Eco îi atribuie narațiunea), el reușește să dezlege misterul crimelor de la mănăstire, fără însă să reușească să prevină nici una.
La un nivel strict elementar, romanul exemplifică metoda scolastică pentru rezolvarea unei crime; este o metodă care era foarte cunoscută în secolul al XIV-lea, bazată pe raționament deductiv, în special pe silogisme. William refuză să accepte ca motiv al crimelor simpla posedare demonică, în ciuda faptului că demonologia servea adesea ca explicație. Deși în mănăstire există o înțelegere greșită a evenimentelor, iar călugării cred că trăiau ultimele zile înainte de venirea lui Anticrist (Apocalipsa după Ioan era o carte cunoscută în amănunt, și frecvent citată), William, prin concepțiile sale empirice, reușește să demonstreze că, de fapt, criminalii sunt oameni în carne și oase. Adunând fapte și observații, urmându-și intuiția și metoda dialectică, el hotărăște ce trebuie investigat, așa cum era prescris unui scolastic.
Totuși, simpla folosire a logicii nu ajunge. Variatele semne și întâmplări au semnificație numai în contextele lor date, iar William trebuie să fie mereu atent la contextul în care interpretează misterul. Într-adevăr, întreaga povestire îl determină pe narator, Adso, și pe cititor să recunoască mereu contextul pe care îl folosește pentru interpretare, ridicând întregul text la niveluri variate, la care au semnificații hermeneutice diferite. Există de fapt cel puțin două narațiuni (activitatea de detectiv a lui William grefată pe dezbaterea religioasă, dar cu profunde implicații politice, dacă Cristos a avut în proprietate bunuri, mobile sau imobile) fiecare având interpretări și surse de semnificație variate. Multe interpretări și surse erau controverse în cadrul dezbaterii politico-religioase medievale, gravitând în jurul a ceea ce pare cheia spre înțelegerea și adevărata interpretare a cazului. Deși unele speculații ale lui William nu corespund exact cu evenimentele ulterioare, ele duc la rezolvarea cazului de la mănăstire.
Au trecut aproape 6 luni de la publicarea articolului, între timp am văzut un pic altceva în acest demers al lui Umberto Eco de a rescrie Numele Trandafirului.
