Viaţa fără card, viaţa fără bănci.
La începutul lunii trecute am demarat un mic experiment. Am scos banii de pe card, ca să văd “dacă şi cum se schimbă dinamica cash-flow-ului” atunci când ai bani în buzunar şi nu doar cifre pe card, după cum spuneam intr-o postare pe facebook.
Nu am urmărit nici să văd dacă o să cheltui mai mult, nici dacă devin brusc un mare econom.
Săptămânile care au trecut mi-au demonstrat de altfel că pentru mine nu e nici o diferenţă în ceea ce priveşte sumele cheltuite.
E oricum o falsă discuţie, cine cheltuie va avea tot timpul cash la el, iar cine nu, nu va scoate cardul cu una cu două.
(Da, când mergi în supermarket şi ai cardul la tine sunt şanse să cheltui mai mult, decât dacă pleci cu o sumă fixă în buzunar).
În România, ne bucurăm încă de libertatea de a putea face cvasi-totalitate plăţilor şi cash (spre deosebire de alte locuri în care sistemul e mai “atent” cu libertăţile cetăţeanului), astfel că nu am fost pus în situaţia de a trebui să scot de urgenţă cardul. (Dar a trebuit să caut un bancomat ca să pot plăti cash, inclusiv într-un mall.)
Nu îmi propun să contracarez campania “Viaţa fără cash” lansată la un moment dat de una din marile bănci de la noi, dar acest mic experiment m-a făcut să mă gândesc la ce înseamnă să depinzi de card.
Mai mult de atât la cum se schimbă raportarea noastră la bani, la transformarea, pe undeva, a paradigmei.
De la schimbul de obiecte s-a trecut trecut la schimbul de metale preţioase în sine, apoi la hărtiile de azi, cu valoare simbolică.
Astăzi am ajuns să folosim cifre abstracte, şi pe undeva parcă nici nu mai conştientizăm valoarea banilor. Mai mult, există proiecţii care prevăd eliminarea banilor lichizi în detrimentul informatizării complete a sistemului.
Mi se pare restrictivă şi potenţial abuzivă ideea asta, chit că momentan e mai degrabă la stadiul de proiect. Nu mă adâncesc aici în consideraţii cu privire la politicile monetare mondiale.
Revenind însă la obiectul experimentului, concluzille ar fi că în România lui 2016 poţi foarte bine să trăieşti fără card.
La drept vorbind, exceptând oraşele mari, utilizarea cardului se poate dovedi o adevărată aventură, e mult mai sănătos să ai bani la îndemână. (Din perspectiva asta, campanii de genul “Viaţa fără cash” pot avea o dimensiune educativă într-o cultură în care salteaua la loc de cinste).
Aşa cum spuneam, evident, atunci când ai cardul la tine eşti tentat să prinzi vreo “ofertă”sau “promoţie” şi într-adevăr te poţi trezi că ai cheştuit mai mult decât plănuiai, doar pentru că ai avut posibilitatea.
Dar… nu cardul te face mână spartă.
În încheiere ar mai fi de făcut un amendament la titlu, viaţa fără bănci e imposibil de imaginat în 2016, şi trebuie să mărturisesc că nu mă număr printre cei care consideră că băncile sunt inamicii noştri.
Totul e să ştii să le pui să lucreze pentru tine.
