Micul Prinț, Noua ignoranță și problema culturii

Cultura înseamnă înainte de toate context, de unde și titlul curajos de mai sus.

Eram deja pe la jumătatea eseului ”Noua ignoranță și problema culturii” când am aflat că Thomas de Koninck, autorul, i-ar fi inspirat lui Antoine de Saint-Exupery personajul Micul Prinț.

Adevărul e că filosoful canadiano-belgian are ceva dintr-un ipotetic Mic Prinț ajuns la maturitate, atât prin problematica asupra căreia se oprește: de la importanța cunoașterii sensibile, la atenția acordată emoției, importanța unei educații cu o structură clasică, până la combaterea reducționismului tendințelor culturale contemporane,

(Ce știm cu siguranță e că în mai 1942 Saint Exupery a fost găzduit de familia De Koninck în Quebec timp de 5 săptămâni în așteptarea vizei pentru Statele Unite).

Noua ignoranță și problema culturii e o lucrare densă, o fascinantă colecție de referințe, trimiteri și citate din autori clasici și contemporani prin care autorul reacționează la ceea ce aș putea numi, asumându-mi prețiozitatea, reducționismul și culturală din cotidian.

”Am propus așadar un început de reflecție critică și nimic mai mult. Scopul culturii e să ne trezească și să ne țină treji. Nu există un alt remediu împotriva crizelor.”

Volumul lui Thomas de Koninck e strucurat pe 5 capitole: Duble ignoranțe; Somn, nebunii, morți; Cultura spiritului; Afectivitatea și artele; Excludere și solidaritate în care atinge câteva din problemele de actualitate în civilizația occidentală la sfârșitul secolului XX.

Fiecare pagină este un regal de referințe și trimiteri, explicite sau intuibile, motiv pentru care nici nu îmi voi propune să mă opresc ori să comentez la vreuna din tematici, las aici doar câte un fragment despre kitsch și educație

”Dacă nu există nici o diferență între nobil și josnic […] existența umană își pierde dimensiunile și devine de o intolerabilă frivlitate”,”Kitsch-ul este un paravan ce ascunde moartea”, ”În regatul kitsch-ului totalitar, răspunsurile sunt cunoscute dinainte și exclud orice întrebare nouă”. Rezultă că adevăratul adversar al kitsch-ului totalitar este omul ce pune întrebări”. (pag. 60, fragmente din Kundera și Freud)

”Inteligența nu poate fi condusă decât de dorință. Ca să existe dorință, trebuie să existe plăcere și bucurie. Bucuria învățării e la fel de indispensabilă pentru studii ca respirația pentru atleți. Acolo unde ea lipsește nu putem vorbi despre studenți, ci de niște biete caricaturi de învățăcei, care nu vor avea, l capătul învățăturii lor, nici măcar o meserie” (p. 102, fragment de Simone Weil).

Thomas de Koninck – Noua ignoranță și problema culturii, colecția Ideea Europeană, Editura Amarcord, Timișoara, 2001 (traducere Mihaela și Ion Zgărdău) se găsește online și prin anticariate.

p.s. La drept vorbind, un titlu cu adevărat curajos ar fi fost ”L-am găsit pe Micul Prinț!”