Hiromi live e una din acele experienţe de concert care te cuceresc indiferent de ce se întâmplă în jur, indiferent de locaţie sau de alte considerente externe. Asta pentru că Hiromi nu interpretează, Hiromi trăieşte la intensitate maximă fiecare moment de pe scenă, pune pasiune în fiecare clapă pe care o apasă.

(foto – Miluţă Flueraş)

După două experienţe oferite publicului din România în formula Hiromi The Trio Project, interpreta japoneză a revenit cu un alt tip de experienţă, cu un concert solo în cadrul căruia am putut asculta piese din prima parte a carierei ei (Another Mind, Brain, Spiral, Place to Be). Sala Radio a fost din nou neîncăpătoare, la propriu iar Hiromi a onorat cu prisosinţă aşteptările celor prezenţi.

Hiromi se joacă la început doar cu pianul, apoi şi cu publicul, un public pe care şi-l apropie nu doar prin muzică, ci şi prin dialog şi priviri un public pe care îl introduce încet, încet în concert.

Despre muzică, ce să vă spun, ea se ascultă nu se povesteşte. Pe parcursul celor aproape două ore, Hiromi a trecut din registrul ludic în cel grav, de la tonalităţi minimaliste la construcţii ample ce te (sau cel puţin mă) fac să te întrebi unde sunt ceilalţi instrumentişti şi cum reuşeşte să construiască aşa ceva de una singură.

Şi tot despre muzică, despre muzica lui Hiromi… pentru o trăire completă, ea se ascultă cu ochii închişi. Cel puţin la mine aşa a funcţionat, aşa poţi trece peste distanţa care te desparte de scenă, te poţi simţi 100% parte a muzicii.

Hiromi nu a oferit doar muzică, a oferit mai ales zâmbete, sunt rare momentele în care poti vedea aproape întreaga sală zâmbind şi bucurându-se de complicitatea ludică a micului dialog muzical iniţiat de cel de pe scenă.

Am văzut-o obosită pe Hiromi la finalul concertului, de altfel a şi stat destul de mult în culise. Cu toate acestea atunci când s-a aşezat din nou la pian pentru bis, părea că simpla reconectare cu instrumentul îi oferă toată energia de care are nevoie.

A urmat apoi o altă serie de aplauze venite din partea unei săli în picioare şi la picioarele lui Hiromi, au urmat momentul florilor, momentul felicitărilor şi apoi… surpriza lui Hiromi.

A lăsat florile jos, a trecut la pian şi a mulţumit la rândul ei publicului cu încă o secvenţă de evadare muzicală încheind astfel una din acele seri memorabile ce vor rămâne probabil atât în memoria apublicului, cât şi a artistului. Un motiv în plus pentru ca Twin Arts să se gândească deja la un nou concert cu Hiromi.

Despre Hiromi, fata care visează muzică, am mai scris aici.

În încheiere amintesc încă o dată că Hiromi live (sau nu) se ascultă cu ochii închişi. Încercaţi şi voi.