Muzica mea

March 28, 2011   /   byCitadinul  / Categories :  Muzica

Acum vreo săptămână începusem un articol despre muzica mea, pentru că văd că timpul trece şi în mod paradoxal eu n-am o secţiune de muzică. Începusem un articol oarecum istoric, în care am încercat să fac un fel de listă cronologică a trupelor şi cântăreţilor pe care i-am ascultat de-a lungul timpului.

Începusem cam aşa:

“Mă gândesc de nişte zile la subiectul ăsta, de fapt la modul în care aş putea scrie despre muzică , despre muzica pe care o ascult acum sau pe care o ascultam la un moment dat.

Asta poate şi pentru că încet încet am început să am probleme atunci când sunt întrebat ce muzică ascult.  După ce am trecut peste faza iniţială „eu ascult rock” lucrurile s-au tot complicat pentru că muzicile noi nu le excludeau pe cele vechi.

Trec peste partea cu Abba, Hruşcă sau Şeicaru ascultaţi la magnetofonul sau pick-up-ul părinţilor sau peste secvenţele din Tezaur folcloric din serile când ajungema la televizorul bunicilor (fie vorba între noi, genericul emisiunii e de mare efect.

Ajungând la treburile serioase, primele nume sunt Guns N’Roses şi Metallica. Ceea ce a însemnat săptămâni de ascultat câte un album, fie că a fost vorba de Appetite for Destuction, Kill ’em All…”

Ajuns în punctul ăsta mi-au venit în minte o listă întreagă de nume, multe nume, şi poveşti legate de fiecare dintre ele, poveşti pe care mi-ar fi plăcut să le spun. Aşa că m-am cam blocat pentru că aveam două variante,  fie articolul iese un miniroman, fie pur şi simplu înşir o listă cu zeci de nume de trupe şi titluri de piese.

Până la urmă am găsit o altă variantă, voi scrie aici, pe lângă ştiri sau informaţii din muzica actuală şi despre piese, trupe sau clipuri de care îmi aduc aminte şi de care mă leagă ceva aparte.

Poate e cazul să mai adaug şi că de vreo doi ani relaţia mea cu muzica e una mai oficială (în sensul că citesc/scriu despre, nu că mi-am făcut trupă de hardcore). Aşa  că, după ce am tot scris despre ei şi concertele lor, am ajuns să îi ştiu după nume pe toţi dj-ii de pe la noi şi nu numai, pe diverşi băieţi şi fete care cântă rnb sau hip hop, şi alte ghiduşii pe care dacă le aud la radio schimb trotuarul. Un moment mai trist, aproape traumatizant, a fost atunci când am avut de a face cu muzica românească de la sfârşitul anilor ’90 şi prima parte a anilor 2000. Crunt.

Per ansamblu însă, am aflat, descoperit, ascultat multe lucruri noi atât despre muzică, dar şi despre ce e în spatele ei, despre oameni şi despre industria astas, aşa manipulată cum e ea.

(sursa foto)

3 comments

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.