O discuţie cu A.G. Billig – despre dragoste, viaţă şi cărţi

4 Uşi şi alte povestiri este volumul cu care a debutat, Poveste de vară e spectacolul la care ne aşteaptă pe finalul acestei săptămâni. A.G. Billig e scriitoare, om de radio, PR şi actor-performer. Înainte de toate e o prezenţă încântătoare, un om pentru care iubirea, frumuseţea şi aventura par să fie o definiţie potrivită a vieţii.

Pentru că mi-au plăcut povestirile, pentru că desluşisem un om interesant, mi-am dorit să fac un scurt interviu cu Andreea. Ceea ce şi urmează, nu înainte de a-i mulţumi autoarei pentru rândurile de mai jos. Multumesc.

1.Într-o singură frază, cum ai prezenta-o tu pe A.G. Billig

O femeie cu suflet neînfricat, iubitor, jucăuș și curios de copil, căreia îi place să combine cuvintele în povești, poveștile, în cărți, cărțile, în spectacole.

2. Povestea lansării volumului 4 Uşi şi alte povestiri e una într-adevăr deosebită, care a fost feedback-ul primit din partea cititorilor (în Anglia, în România)?
Povestea este, într-adevăr, deosebită din doua motive. Această carte a fost publicată inițial în limba engleză, la o editură britanică, fiind primul debut în limba engleză al unui scriitor român. Apariția ei reprezintă rezultatul mai multor sincronicități. Din momentul în care am hotărât să mă reapuc de scris (la începutul lui 2012) și să îl transform într-un stil de viață, lucrurile s-au aliniat și s-au mișcat foarte repede pentru ca scrierile mele să ajungă la cititori: au apărut surse de inspirație, oameni potriviți, edituri interesate de proiect. Spun toate astea pentru că vreau ca oamenii să conștientizeze faptul că își pot împlini visele. Iar cei care sunt înzestrați cu daruri artistice, să aibă curaj să le valorifice, să le ofere lumii în loc să le considere un hobby și să își dedice timpul unei meserii „serioase”, dar care nu li se potrivește. Cititori din România dar și din Anglia mi-au mărturisit că s-au regăsit în unele personaje ceea ce înseamnă că am izbutit ceea ce am propus – sa redau trăiri umane în care să se poată regăsi oameni din orice colț al lumii.

3. Povestirile au o latură autobiografică? E vreuna dintre ele “preferata” ta, poate pentru că îţi aminteşte de o întâmplare sau de un sentiment anume?
Nu neapărat. Spre deosebire de perioada adolescenței, în care personajele feminine principale îmi semănau foarte mult, acum am învățat să mă detașez de propria persoană, să mă folosesc de imaginație și de observație. Toate povestirile îmi sunt dragi însă câteva dintre ele au o încărcătură aparte. “Poveste cu un poștas”, de exemplu, a apărut dintr-o joacă. Intr-o dimineață, în care toate îmi merseseră pe dos, am hotărât să fac abstracție de probleme și …să scriu. După câteva minute, degetele îmi alergau pe tastatură. Unii dintre cititori au recunoscut Mânăstirea Prislop și mormântul lui Arsenie Boca, ca sursă de inspirație. O altă poveste de suflet este “Elefantul”, o poveste despre prietenia dintre copii și animale. Pentru că nu feresc de cuvinte sau de trăiri, amatorii de povești cu iz erotic, vor aprecia probabil povestiri precum „Animatoarele”, ”După doi ani” sau ”Bucurie.”

4. De ce ai ales titlul 4 Uşi şi alte povestiri, are ceva special povestirea respectivă?
Titlul a fost ales de editura din Marea Britanie, pentru că are un aer misterios, incitant. Te întrebi de ce patru uși, ce e cu ușile astea, ce e dincolo de uși? Editura Datagroup a ales să îl păstreze și pentru ediția în limba română. ”4 Uși„ poate fi considerată într-o oarecare măsură o poveste autobiografică pentru că este inspirată de o regresie pe care am făcut-o în viețile mele anterioare. Naratorul este însă o studentă aflată în vizită la profesoara ei de limba franceză.

5. Radio, PR, scriitura sunt (câteva din) domeniile în care te regăseşti. Ce te atrage la fiecare dintre ele?
Cred că elementul comun este creativitatea. In radio am mai prins ceva din perioada în care nu existau play-listuri și nici computer care să facă toată treaba. Tu, ca om de radio, aveai responsabilitatea întregului program, de la muzică, la cuvinte și la partea tehnică. Și-atunci trebuia să fii creativ, să le îmbini în mod armonios și să reușești să păstrezi oamenii pe frecvență. Am revenit la microfon în toamna anului trecut, în calitate de moderator al emisiunii ”Sala de repetiții”, difuzată de Radio România 3Net. La radio, mă simt ca acasă grație unei echipe minunate și formatului emisiunii care îmi prilejuiește întâlnirea cu artiști talentați din muzica rock, jazz, alternativ, în cadrul unui recital live. Am descoperit cu mare plăcere că Emil Viciu chitaristul trupei Sarmalele Reci, cântă foarte bine cu vocea. Și PR-ul a fost o etapă plăcută din viața mea, o altă formă de a-mi exprima creativitatea în perioada în care încă mă căutam.

6. Tatăl tău e francez, cum e să trăieşti “în două culturi”? Cum te împaci cu Franţa?
Cum este să privești cerul printr-o ferestruică îngustă? Dar printr-o fereastră largă, luminoasă? Cred că oamenii care au ocazia să trăiască în două sau mai multe culturi – fie datorita originii părinților sau a faptului că aceștia se mută cu job-ul dintr-un loc într-altul, sunt norocoși. Au o viziune mai largă asupra vietți, experiența lor culturală este mai bogată. Pot alege ceea ce li se potrivește din acele culturi și crea o viziune proaspătă, unică asuprea vieții și a lumii. Bineînțeles, cei care nu sunt in această situație, au alte instrumente la dispoziție: lectura și călătoriile. Am fost in Franța de câteva ori, sunt vorbitoare de limba franceză, l-am devorat pe Balzac, însă, cu toate acestea, mă simt mult mai aproape de continentul american.

7. Ce a însemnat pentru tine călătoria în Brazilia (de fapt pe unde te-a dus acea călătorie revelatorie) cum resimţi acum, la aproape 4 ani, experienţele de atunci?
La sfârșitul anului 2010, am petrecut trei săptămâni în Abadiania, orășelul în care își desfășoară activitatea celebrul medium John of God. Nu știam nimic despre el în momentul în care am hotărât să plec în această călătorie și nici nu am simțit nevoia să mă documentez. Mi-am urmat intuiția și bine am făcut. A fost primul pas către un nou început. Abadiania este un loc cu o energie aparte, blândă, bună, în care ajung oameni din toate colțurile lumii. Aici, la fel ca mulți alții care vin pentru a se regăsi sufletește și spiritual, am reușit să intru în dialog cu mine însămi, să îmi aflu menirea în viață și darul pe care îl am de oferit lumii. Fiecare se naște cu un dar. Faptul că acesta nu este neapărat artistic, nu îi diminuează valoarea. Darul este acea activitate care îți umple sufletul de bucurie, care te împlinește, pe care a-i desfășura-o non stop, chiar și pe gratis. Ironic sau nu, darul atrage abundența la toate nivelurile. Cred că dacă oamenii ar trăi în armonie cu acesta în loc să se conformeze tiparelor de ”succes” impuse de societatea de consum, am fi cu toții mult mai fericiți.

8. Ce înseamnă pentru tine “acasă”?
Cred în zicală că “acasă este acolo unde este inima”. Mi s-a întâmplat să întâlnesc la un moment dat un bărbat și să simt că el este “acasă” al meu. Am simțit că aș putea fi oriunde în lume, chiar și la Polul Nord. Atâta vreme cât am fi împreună, ar fi “acasă”. Pământul ăsta mare și superb este acasă. Eu cred că este atât de frumos, încât cred că ar trebui să redevenim cu toții nomazi. Și să vedem cât mai mult din el, cu proprii ochi. Renunț bucuroasă la viața mea de orășancă într-o capitală europeană, pentru o călătorie în jurul lumii, pe viață.

9. Trăim în epoca reţelelor sociale şi a prieteniilor pe “facebook”, unii spun că asta ne aduce pe toţi mai aproape unii de ceilalţi, alţii spun că din contră.. ne îndepărtează.
Cred că există argumente pro și contra pentru ambele situații. De multe ori, prefer să merg pe jos sau să circul cu metroul în loc să stau blocată în mașină, în trafic. Observ în metrou oameni înghițiți de ecranele telefoanelor mobile și, într-adevar, în această situație, tehnologia îndepartează.Cred că ar fi mai drăguț să ne salutăm și să ne zâmbim. Insă pe de alta parte, tehnologia ne și unește. Gândește-te la prietenii noștri răspândiți pe tot globul cu care altfel ne-ar fi dificil să intrăm în contact. Cred că este, de fapt, o chestiune de discernământ. Să știm să folosim rețelele sociale în loc să le lăsăm pe ele să ne folosească. Să nu uităm că nimic nu se compară cu o îmbrățișare, o mângâiere, un dialog al privirilor și al vorbelor, pe viu. Să ne bucurăm de faptul că avem un corp care ne poate oferi experiențe minunate prin intermediul celor cinci simțuri.

10. Şi pentru că povestirile tale sunt despre iubire, crezi că poţi găsi pe cineva special, poţi începe o relaţie în online (facebook, chat…)?
Cred că da, însă mă refer la situația în care ambii parteneri de dialog-viitoare-prietenie/relație sunt sinceri. Cred că o relație poate începe oriunde, chiar și la un semafor, atunci când ești pregătit. Când știi ce vrei. Sau când ai o lecție de învățat. Când e să fie.

11. Unul dintre ultimele tale articole Bring Back The Love, vorbeşte despre încredere… dar şi despre “perechea potriviă”. Consideri că încrederea în sine e una din calităţile importante pe care fiecare dintre noi ar trebui să o cultive? Crezi în “conceptul” de “suflet pereche”?
Da și…da. Cred că încrederea în sine este primordială pentru bunul mers al unei relații. O persoana care are încredere în sine, care este conștientă de propria valoare și se iubește, nu își sâcâie partenerul cu scene de gelozie sau de posesivitate. Nu face compromisuri inutile și nu creeză drame. O persoană care are încredere în sine va avea implicit incredere și în cei din jur. Nimic pe lumea asta nu se poate construi fără încredere. In conceptul de suflet pereche m-a făcut să cred Liviu Rebreanu, cu ”Adam și Eva”. Cred că sufletul pereche este acel sau acea ”acasă”, despre care îți povesteam mai devreme. Cred că este singura situație în care bărbatul și femeia sunt monogami de bună voie și…nesiliți de nimeni.

12. Ce îmi poţi spune despre romanul pe care stiu ca îl pregăteşti? Ce îţi doreşti de la următorii ani?
Intre timp, romanul s-a transformat în două volume de proză scurtă pe care îmi propun să le lansez simultan. Unul dintre ele va conține povestiri fantastice. Sunt în lucru. Am câteva idei de roman însă toate la timpul lor. Pentru urmatorii ani, îmi doresc inspirație, cititori, să călătoresc cât mai mult, să lansez platforma artistică “4 Uși” care reunește diverse arte în performance-uri și happeninguri neconvenționale. Primul eveniment realizat în cadrul acesteia se numește “Poveste de vară”, a fost invitat la prima ediție FILIT și îmbină mai multe arte – muzică (Fernando Mihalache), dans (Catinca Stana, Cosmin Stămătoiu), monolog (A.G. Billig), proiecții video (Cătălin Lăzăroiu). Il jucăm din nou pe 21 iunie, de la ora 21, la MȚR. Imi doresc să devin un performer bun. Să mi se aprobe proiectul de emisiune de televiziune în care povestesc despre românii valoroși care ne fac mândri de originea noastră. Iți mai spun?

13. Care crezi că ar fi menirea, rolul, scriitorului in epoca noastră post-post-modernă?
Cred că rolul artistului, nu doar al scriitorului, este acela de a- i inspira pe oameni să fie autentici, să își descopere frumusețea interioară și să își urmeze visele. Să fie un exemplu– precum lumina unui far care arată drumul către țărm, că o viață guvernată de un vis și o viziune, trăită asumat, curajos și cu iubire, poate fi o viață împlinită, pe toate planurile. Să iubeasacă oamenii și să îi facă să se simtă iubiți.

A.G. Billig ne invită aşadar la spectacol, sâmbătă seară, pe 21 iunie la Clubul Ţăranului, pentru mai multe detalii puteţi accesa link-ul de mai sus ori pagina de facebook a artistei.

Până atunci vă puteţi familiariza cu universul autoarei, puteţi citi câteva impresii sau puteţi comanda volumul 4 Uşi şi alte povestiri.