Pasiunea care devine jobul perfect
Pasiunea din care ajungi să îți câștigi existența devine jobul ideal sau din contră își pierde tot farmecul și ajungi să faci lucrurile doar pentru că trebuie?
Fiecare dintre noi are o pasiune, un hobby, un domeniu în care și-ar dori să lucreze sau o activitate preferată, fie că vorbim aici de muzică, pescuit, scris, pictură, organizare de evenimente, lucrul cu copii sau cu florile și aș tot putea continua cu exemplele.
Pe de altă parte, puțini dintre noi pot spune că lucrează exact în domeniul care și-au dorit și că sunt mulțumiți cu asta.
Motivele sunt o grămadă, de la trista realitate că școala nu se ocupă de dezvoltarea abilităților particulare ale fiecăruia, la faptul că până nu demult nici variantele posibile nu erau atât de spectaculoase ca și acum.
Nu e mai puțin adevărat că de multe ori pe motiv că părinților li se pare că pasiunea respectivă e fără viitor, sau nedemnă de odrasla lor, copiii sunt îndreptați spre meserii respectabile (doctor, inginer, avocat, profesor deși e cam prost plătită, IT-ist pentru că e bine plătită) .
Trecând peste toate astea uneori se întâmmplă pur și simplu să nu avem oportunitatea sau curajul să renunțăm la o slujbă o idee mai sigură sau comodă și să ne reorientăm spre ceva ce ne-ar face plăcere.
Dar să presupunem că ne-am făcut curaj, stăpânim suficient de bine domeniul respectiv și decidem să ne dedicăm pasiunii.
E drept s-ar putea să avem o mare decepție, pentru că una e să faci ceva din pasiune, în timpul liber, relaxat, alta e să o faci zi de zi și cu gândul că ai și niște facturi de achitat.
Una e să faci poze când ai tu inspirație, alta e să fii nevoit să urmărești toate evenimentele și să vii cu materiale de acolo, in același sens oricât de mult ți-ar place muzica și să faci cronici de concert la un moment dat mai vrei și o pauză, mai ales că vei ajunge inevitabil să vezi și trupe care nu te interesează.
Exemplele ar ajunge cam în același indiferent de domeniul sau jobul la care am face referire, așa că mai dau doar exemplul meu și al cărților pe care trebuie să le recenzez. Adesea nu sunt titlurile pe care le-as alege pentru mine (ma adresez unui anumit tip de cititor) și în general reușesc să le fac doar seara și în weekend, ceea ce nu e tocmai o plăcere. Și cu toate astea, ăsta e ultimul lucru la care aș renunța dacă aș avea posibilitatea să îmi fac un program mai lejer.
Ar mai fi aici de discutat și problema, nu mai puțin importantă a compromisurilor pe care poți, trebuie și/sau ajungi să le faci atunci când din ceea ce făceai la un moment doar din pasiune, ca hobby, trebuie să și trăiești. Dar despre asta într-un alt articol.
Discuția de față e una fără o concluzie. Într-adevăr, o pasiune pe care reușești să o urmezi și în care ajungi să fii foarte bun, poate să fie un job perfect. Nu e mai puțin adevărat că în timp totul se poate transforma în obligație și ajungi să te saturi de ”fosta” pasiune. Nu există rețete prin care să îți poți păstra plăcerea și după 20 de ani în care se întâmplă să faci lucrurile si pentru că trebuie.
Ce pot eu să spun e că depinde foarte mult de domeniu și mai ales de fiecare în parte, de modul în care îți dozezi energia și reușești să își găsesști motivația.
Un lucru e sigur, oricum vei fi mai fericit făcând chiar dacă uneori plicitisit și fără chef ceva ce își place decât dacă te mulțumești cu ce se nimerește.
Sau e mai bine să nu amesteci lucrurile, pasiunea să rămână pasiune și refugiu din realitatea cotidianului și să nu o strici în iluzia cautarii jobului perfect??
