Nu am avut niciodată atât de tare sentimentul trecerii timpului ca la acest început de 2013, nici la trecerea în anii ’90, nici în 2000 și nici măcar în 2010. Asta poate și pentru că ajungem într-o perioadă care părea departe de tot atunci când mi-o imaginam pe vremea când eram mic.

O trecere a timpului care inseamnă mai degrabă evoluție și maturizare decât sentimentul că te copleșește și că deja nu prea îți mai rămâne mare lucru de făcut decât să își plătești chiria, ratele la bancă și să-ți crești copiii când apar.

În același timp încep anul acesta cu multe planuri, cu optimism și cred eu și cu o doză sănătoasă de realism. Mă refer acum mai ales la planurile pentru Citadinul.

Nu îmi propun să postez mult mai des decât în ultimele două luni, două-trei articole pe săptămână e suficient la programul meu de acum. În linii mari subiectele vor rămâne tot în zona carte, cultură, muzică, social și ceea ce îndrăznesc să numesc “spațiu citadin”, dar la cum mă cunosc e posibil să mai apară și câte un articol despre online, rețele sociale și cine știe ce altceva.

Plănuiesc ca începând de anul acesta să mai și plec de lângă tastatură, să scriu măcar din când în când despre o lansare de carte, un concert sau ce o să mă mai inspire (asta pe lângă cronicile de concert pe care sper să ni le mai ofere Ana Maria).

Apropo de inspirat, o să încerc să prezint proiecte și oameni care s-au dedicat unei pasiuni, unii mai cunoscuți, alții mai puțin cunoscuți, iar în sensul ăsta, la un moment dat voi inaugura o rubrică nouă.

Plecând de la principiul că realitatea e locul în care ne punem în practică visele și dorințele, nu ne rămâne decât să avem curajul să visăm și mai apoi să și facem tot ce e nevoie în sensul ăsta.

Nu sunt adeptul englezismelor, evit chiar să folosesc expresii în engleză, dar cele de mai jos nu pot fi din păcate traduse fără să piardă mult din forță.

Reality IS the PLAYGROUND of our DREAMS. Dare to PLAY!

Să avem un an 2013 cât mai reușit!