Nevoia de cultură.

Cultura nu e pentru snobi şi nici măcar nu e opţională, asta pentru că absolut nimeni nu trăieşte în afara culturii.

O definiţie destul de generalistă şi superficială dar suficientă pentru discuţia de aici ar suna cam aşa: “cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicare specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele…” pratic orice act de comunicare este unul cultural.

Am spus mai demult, şi în mod cert nu sunt primul, că “modul de a se raporta la cultura defineşte individul“.

Sensul e unul mai restrâns aici, nu cel din definiţia de mai sus, după cum cred că se şi subînţelege,  dar nu o să mă lansez în diverse considerente si explicaţii.

Când am spus-o m-am avut în vedere pe mine, pentru că trec printr-o fază în care îmi lipsesc literatura, un pic de sociologie, un pic de antropologie si mai multă psihologie (pentru cei care nu mă cunosc precizez că acum niste ani am terminat Literele iar intre timp am inceput Psihologia, cu care sunt din motive obiective într-o perioadă sabatică) şi aş putea continua.

Citadinul a avut de la început pentru mine şi rolul  de refugiu cultural. Abia acum am conştientizat cât de important e aspectul ăsta.

În consecinţă o să încep să îl folosesc mai des.

P.S. Imaginea am găsit-o după ce am terminat de scris dar ilustrează exact o parte din argumentaţia mea (sursa foto).