Eu cel puţin am fost păcălit de numele sub care se desfăşoară aceste întâlniri. Faptul că a fost ales termenul tradiţional de cenaclu nu ţine decât de dorinţa organizatorilor, problema e că rezultatul final adică „Cenaclul Recitiri” mă duce cu gândul la o serie de întâlniri în care sunt recitite opere literare româneşti, mai mult sau mai puţin clasice sau, la o adică, opere mai mult sau mai puţin româneşti.

De fapt ideea e cu totul şi cu totul alta, aşa cum spun iniţiatorii proiectului Noi credem că arta se naşte când oamenii se privesc în ochi, nu pe căile întortocheate ale online-ului. Că vorbele trebuie spuse şi auzite, nu doar compuse din pixeli şi citite pe monitoare. De ceva vreme, ne citim pe site-uri şi bloguri; vrem să ne cunoaştem, să ne ReCitim şi să scriem împreună. De-asta pornim Cenaclul Recitiri.

Mai pe scurt, în fiecare seară de luni, de la ora 19, în Absintheria Sixtină din Bucureşti sunt citite texte publicate pe recitiri.ro, ideea fiind aceea a ieşirii din anonimatul virtualului şi de a creea o comunitate reală de iubitori ai cuvântului.

Participarea este liberă, dar cei care doresc să citească trebuie să işi posteze întâi textele, mai apoi să se înscrie pentru una din întâlniri. Acestea sunt de fapt dezbateri care au ca punct de plecare textele citite.

În ciuda ambiguităţii din titlu este o iniţiativă interesantă, care e deja în al treilea an de existenţă care se şi desfăşoară într-un cadru adecvat.

Toate noutăţile legate de Cenaclul Recitiri sunt disponibile pe www.recitiri.ro