Cultura dialogului cu Dragoş Paul Aligică la Alternativa Dreaptă

“SUA, Europa, Romania – Conjuncturi și Incertitudini” a fost tema întâlnirii publice organizată de Alternativa Dreaptă în a doua parte a lunii iulie 2017. O discuţie liberă în cadrul căreia, după o scurtă introducere, Dragoş Paul Aligică a răspuns timp de mai bine de două ore întrebărilor celor prezenţi.

Deşi au trecut săptămâni bune de la acea seară, din cel puţin două motive, public totuşi aceste rânduri ce au ca punct de plecare câteva însemnări făcute în seara respectivă.

E vorba în primul rând de tema discuţiei, dialogul, şi mai ales direcţia în care a dus-o Dragoş Paul Aligică vorbind despre importanţa unei culturi a dialogului, dar şi despre contextul politic-cultural actual în care dialogul se transformă în monologuri polarizate şi adesea violente.

În acelaşi timp, sper ca această discuţie să deschidă, aşa cum anunţau organizatorii, o serie de astfel de dialoguri publice pe teme politice, economice ori sociale.

Alternativa Dreaptă este o inițiativă cetățenească pornită la începutul acestui an și care și-a propus să faciliteze dialogul public și să promoveze valorile și abordările de Dreapta în spațiul public românesc. Mai multe informaţii sunt disponibile pe www.alternativadreapta.ro şi https://www.facebook.com/AlternativaDreaptaRo/

Înregistrarea discuţiei cu Dragoș Paul Aligică (https://aligica.com/) poate fi urmărită la finalul articolului, motiv pentru care, în cele ce urmează mă voi referi doar la câteva din subiectele atinse.

Întâlnirea cu Dragoş Paul Aligică a însemnat în acelaşi timp şi primul eveniment organizat de Alternativa Dreaptă, o comunitate virtuală ce işi propune să se transforme într-o comunitate reală iar tema aleasă nu e una întâmplătoare. Participarea a fost liberă iar printre cei prezenţi în număr mare, nu nu s-au aflat doar membri ai noului proiect AD.

Într-un spaţiu cultural-informaţional bombardat de informaţii pe o mulţime de canale media, unele dintre ele ce permit participarea cititorului la discuţie, mai mult deturnarea de către acesta a subiectului e tot mai dificil să găseşti, ca cititor, informaţia obiectivă.

Libertatea de expresie, polarizarea presei, supusă şi presiunilor ce ţin de nevoia unor performanţe economice, numărul enorm de surse de informare, fac ca cititorul să fie nevoit să se transforme într-un mic atlet intelectual. Primul pas e acela de a găsi sursele de încredere, dar asta nu e totul, pentru că luând informaţia strict din anumite zone, rişti să te auto-izolezi informaţional.

Aligică spune chiar că nu sursa de informare per se e cea mai importantă, ci modul în care voi reuşi eu ca cititor să discern care e exact informaţia obiectivă, punctul în care autorul prezintă propria opinie şi în ce măsură subietivsmul lui alterează informaţia. Soluţia e folosirea mai multor surse, eventual de orientări diferite şi mai ales, nota mea, verificarea textului iniţial (atunci când avem de a face cu declaraţii publice ori cu texte de lege).

Subiectul Trump nu putea fireşte lipsi. Fără a intra în detalii sau în aprecieri cu privire la declaraţiile ori acţiunile sale, e important să ţinem cont de modul lui de acţiona. Trump e un jucător, un negociator, cu avantajele şi riscurile ce decurg de aici.

Corectitudinea politică e un concept relativ nou în spaţiul public românesc, un subiect predispus derapajelor ideologice, motiv pentru care e important de ştiut care e situaţia şi la nivel global cu atât mai mult cu cât avem de a face cu un fenomen deschis. Aligică vorbeşte pe de o parte de situaţia din SUA, acolo unde administraţia Obama a reuşit să instituie în marile universităţi comisii care să ancheteze, în numele libertăţii de expresie (sic) tocmai delicte de opinie ajungându-se până într-acolo ce sancţionaţi să apeleze la justiţie, care în marea majoritate a cazurilor a invalidat deciziile acestor aşa zise tribunale. Cel puţin din perspectiva acestei problematici, administraţia Trump ar putea asigura normalizarea unei direcţii devenite îngrijorătoare.

La întrebarea legată de contribuţia culturii române la ceea ce putem numi cultura universală, Dragoş Paul Aligică vorbeşte din perspectiva expatului, a românului care trăieşte în străinătate şi care prin comparaţie observă particularităţile poporului din care provine. Se referă aici în primul rând la evoluţia extrem de rapidă, în doar câteva generaţii a identităţii culturale şi intelectuale româneşti, vorbim aici de poate 200 de ani, din care 50 au fost pe undeva rataţi datorită comunismului. Pe de altă parte, chiar această perioadă comunistă ne oferă azi o perspectivă mai largă asupra realităţii lumii occidentale.

Pe de altă parte, revenind la secolul XX, o isotorie a diasporei româneşti ar scoate la iveală faptul că atât în Europa cât şi în State au activat o mulţime de intelectuali, specialişti şi profesionişti români deloc cunoscuţi în ţară.

În ceea ce priveşte situaţia politică internă actuală ori contextul politic extern, am reţinut poate aspetul cel mai important, situaţia politică a României depinde în foarte mare parte de conjunctura internaţională de noile raporturi de forţe ce se formează ori se vor forma in Europa şi la nivel mondial.

Sigur, asta nu însemnă că nu avem şi noi aici, partea noastră de responsabilitate pentru ce se întâmplă în politica internă.

În încheiere, nu pot decât să îi felicit pe organizatori, cu speranţa că în perioada umătoare vor exista şi alte astfel de întâlniri.

Dialogul e un garant al libertăţii de opinie.

Din informaţiile mele au mai apărut două materiale legate de întâlnirea organizată de Alternativa Dreaptă cu Dragos Paul Aligică, pe Blogary – Dragos Paul Aligică la alternativa dreaptă respectiv Civitas Politics Şi Aligică are habarniştii lui, pe care nu le voi comenta dar a căror existenţă mi s-a părut firesc să o menţionez.