Despre fotbal şi oameni

Există momente în viaţa unei echipe de fotbal în care rezultatele imediate nu sunt cele care definesc echipa, sau cele care îi stabilesc destinul.

Sigur, în drum spre stadionul Colentina, mă gândeam, şi chiar speram într-o surpriză a lui Poli, cu atât mai mult cu cât majoritatea meciurilor au fost pierdute în urma unor greşeli copilăreşti punctuale, chiar dacă pe alocuri unele prestaţii amintesc de jocul frumos şi legat din anii trecuţi.

Juventus Bucureşti, liderul ligii a II-a nu a avut însă parte de surprize, scorul de 5-0 mă scuteşte de prea multe comentarii, deşi la drept vorbind e mult prea drastic ţinând cont de ce s-a întamplat pe teren, jucătorii lui Poli continuând seria gafelor şi a intervenţiilor nefericite.

La capitolul fotbal ar mai fi de menţionat un posibil penalty pentru Poli pe finalul primei reprize, la 2-0 dar şi lipsa de soluţii, inspiraţie şi curaj la finalizare a atacanţilor violeţi. Gazdele nu sunt întâmplător pe primul loc, având o echipă experimentată, cu toate astea, în meciul de ieri nu am văzut prea multe.

În ciuda poziţiei în clasament, la meci au asistat probabil mai puţin de 100 de spectatori-fani ai lui Juventus şi în jur de 200 de susţinători violeţi, dintre care aproximativ 100 au sosit de la Timişoara cu trenul, o călătorie de 10 ore, lor alăturându-li-se fani Rapidişti şi expaţi violeţi de prin Bucureşti.

Politehnica Timişoara trece astăzi, mai mult decât oricând, printr-unul din acele momente în care contează mai ales prin oamenii care o susţin şi care fac ca proiectul şi echipa să aibă continuitate.

Oameni care în timpul săptămânii pe lângă job îşi fac timp să se ocupe şi de echipă, oameni care în zilele de meci acoperă o parte din chestiunile organizatorice, oameni care străbat sute de kilometri pentru a fi alături de echipă.

Nu am rămas cu prea mult fotbal după meciul de ieri, văzut oricum printre steaguri şi japoneze.

Îmi voi aminti însă cu plăcere de discuţiile avute în timp ce aşteptam ca domnii jandarmi să noteze cu pixul pe hârtie datele celor din faţa noastră ca să putem şi noi intra, discuţii cu şi dintre Polişti şi Rapidişti, despre fotbal, despre responsabilitatea de a te ocupa de toate aspectele care ţin de bunul mers al unei echipe dar şi despre faptul că odată cu trecerea anilor, atunci când ai şi alte responsabilităţi, e cu atât mai meritoriu faptul că reuşeşti să te implici în viaţa echipei şi să faci chiar şi deplasări.

În aceeaşi notă, deşi se vorbeşte mult depre prietenia dintre Poli şi Rapid, în astfel de meciuri, în care cel de lângă tine poate e rapidist, se vede cel mai bine sinceritatea şi firescul camaraderiei dintre cele două grupuri de tineri. Am ţinut să menţionez asta, deşi am stat cu ei doar vreo 2 ore.

Politehnica Timişoara şi Peluza Sud au revenit în deplasare la Bucureşti era titlu pe care îl pregătisem pentru articol. M-au făcut să mă răzgândesc micile detalii amintite mai sus şi mai ales scena de la finalul meciului atunci când violeţii din tribună i-au încurajat pe cei din teren:

“Suntem cu voi mereu, suntem cu voi mereu, aveţi incredere in noi!”

Fotbalul nu are nici un sens fără oameni, fără acei oameni pentru care contează mai mult meciul în sine, spectacolul din tribune, decât rezultatul de pe tabelă.

Împreună obligatoriu înainte!