Două cărți pe săptămână
Zilele astea se împlinesc două luni de când am început o colaborare interesantă care implică lectura și prezentarea săptămânală a două volume. Când spui două cărți pe săptămână, nu pare nici foarte mult, dar nu e nici tocmai puțin, iar când pui la socoteală și timpul pe care îl implică redactarea prezentărilor (tot ce e sub 1000 de cuvinte nu poate fi considerat altceva decât prezentare) ajungi la concluzia că e mai mult decât suficient, mai ales când le faci pe lângă o grămdă de alte îndatoriri.
(sursa foto)
Chiar dacă alegerea titlurilor e relativ condiționată de profilul cititrilor și probabil că în alt context nu aș fi pus mâna pe o parte dintre ele (mai ales pe unele serii “psiho-selfhep-istice”) experiența în sine e una interesantă, poate și pentru că reușesc eu să găsesc ceva pozitiv și cu care poți să rămâi din (aproape) orice volum. N-am devenit un fan al genului acestuia de literatură, dar încep să înțeleg că există anumiți oameni cărora le-ar putea fi de folos sfaturile respective (cu condiția să le și înțeleagă și aplice corect, și nu cum li se pare.
Cel mai important pentru mine, după aproape 20 de articole e că am reușit să ajung la un ritm, că mi-am redescoperit pasiunea și foamea pentru lectură, pentru acel univers paralel care iți deschide noi perspective și care te forțează să își exersezi imaginația, să ieși din tiparele mentale ale unui cotidian mult prea rutinat și încărcat.
Uitându-mă pe listă regăsesc de la Rătăcirile lui Malaele, la Don DeLillo, Gib Mihaescu cu Femeia de Ciocolată (un naturalism interesant) până la Pink Floyd în Roșu (despre care am scris aici, e drept) sau Listomania, un adevărat eclectism postmodern (periculos dacă nu știi ce faci) că tot îmi place mie expresia.
Dacă în ultimii doi-trei ani nu am mai reușit niciodată să citesc mai mult de două, trei, poate patru cărți, după care urma câte o pauză de câteva luni, mă bucur că am găsit o variantă care să mă disciplineze.
Fiecare are prioritățile lui, dar nu lăsați la o parte cartea din “lipsă de timp”. Exceptând cazurile extreme, timpul chiar e cea mai subestimată și neglijată resursă naturală (și gratuită), merită să faci un efort și să petreci timp cu cartea în mână, fie și ca simplu exercițiu intelectual.
Nu e o postare care să aibă nevoie de vreo concluzie, așa că nu îmi rămâne decât să adaug că aștept cu nerăbdare descoperirile din lecturile următoarelor săptămâni și luni, și cine știe poate la un moment dat o să revin cu un alt titlu: Cinci sau sapte cărți pe săptămână.
