Heinrich Böll – Opiniile unui clovn

Am început Opiniile unui clovn într-o duminică dimineață, am terminat romanul cândva seara, în aceeași duminică, asta în ciuda stilului nu foarte clar al lui Heinrich Böll care se joacă cu planuri și epoci paralele, rămânând e drept suficient de bine ancorat în realitatea prezentă a ”poveștii”. 

Romanul a apărut în 1963 într-un moment în care societatea germană nu era complet vindecată după tot ce se întâmplase în al Doilea Război Mondial nici din perspectiva asumării și depășirii vinovăției, nici din perspectiva unei reașezări a ierarhiilor sociale. Precizez asta pentru că e important de înțeles impactul pe care l-a avut la acea epocă romanul lui Heinrich Böll.

Hans Schnier, clovnul despre ale cărui opinii scrie autorul este încă tânăr, nu are nici măcar 30  de ani, dar lupta lui cu viața și cu realitatea pare deja să fie deja cam sfârșită.

Părăsit de iubită, care alege să se căsătorească cu un bun catolic, marginalizat de o familie protestantă extrem de bogată, care a făcut avere din extragerea cărbunelui și care nu îi poate înțelege alegerea frivolă de a se dedica clovneriei în locul unei ocupații mai serioase, Hans este într-un punct în care toată viața lui pare a o lua la vale. Într-un interval de câteva săptămâni, din cauza că începe să urce pe scenă băut și ajunge chiar să se accidenteze, contractele lui încep să fie tot mai rare și mai puțin avantajoase, ajungând în punctul de a lua în calcul o pauză forțată de câteva luni.

Prin intermediul lui Hans Schnier, autorul face un rechizitoriu societății germane din acea vreme, referindu-se la cele mai sensibile aspecte, de la pierderea legăturilor familiale, la ipocrizia și duplicitatea din cadrul comunității catolice, fără a fi mai puțin drastic nici cu partea protestantă, la modul în care se face politică, la faptul că unii, bine orientați și hotărâți și-au șters cu buretele / uitat trecutul nazist pozând astăzi în cei mai mari apărători ai ideii de egalitate.

Nu în ultimul rând povestea lui Hans e și o foarte tristă poveste a însingurării și a imposibilității de a-și păstra ”sănătatea„ emoțională într-o lume în care nu contează decât aparențele, în care adevărul și sinceritatea sunt considerate excentricități.

Singurul personaj sincer, consecvent cu sine însuși din romanul lui Boll este chiar Hans Schnier, cel care nu renunță la arta lui pentru a intra în grațiile bogatului său tată, și nici nu e dispus să se căsătorească formal cu Marie, doar ca să fie în rând cu lumea, atâta vreme cât el simte că o iubește și în fața lui Dumnezeu o consideră soția lui, fără să aiba nevoie de confirmarea unor ”oficiali” în a căror moralitate nu crede.

Nu e mai puțin adevărat că Hans cade într-un fel de monomanie care se cam duce în zona patologicului, dar punctul de vedere pe care autorul vrea să îl susțină e cu atât mai vizibil și mai evident, la fel și motivele pentru care personajul nu este unul 100% credibil / autentic.

De fapt adevărații clovni sunt toți ceilalți, întreaga societate a vremii, cei care trăiesc într-o lume în care valorile și adevărurile sunt contrafăcute și adaptate nevoilor de moment, nu întâmplător clovnul „de meserie„ Hans Schnier, este singurul personaj autentic.

Opiniile unui clovn e un roman foarte dens, ce oferă puncte de plecare pentru multe discuții, în mare parte de actualitate și astăzi. E o lectură interesantă, nu neapărat ușor de parcurs. Toată povestea se derulează practic pe parcursul unei singure zi în care Hans rememorează episoade din întreaga sa viață iar succesiunea nu e întotdeauna evident semnalizată.

Romanul a fost reeditat de Polirom in 2007 și e disponibil online și în principiu și în librării.

Mi s-a părut foarte interesant romanul, în principal pentru că Heinrich Böll reușește să recreeze în mod reușit toată atmosfera acelei epoci, dar și a celei în care Hitler era la putere, prezentând modul relativ neutru în care se raportau o parte din germani la nazism (nu o spun ca acuză, mulți nu prea știau exact ce se întâmplă). Toate astea mi-au adus aminte de un alt roman care face referire și la perioada războiului, Decojind Ceapa, biografia lui Gunter Grass, un alt volum de citit pentru cei care vor să afle mai multe despre anii respectivi.