#smsbucuresti 2015 – gunoi, ecosistem vs egosistem şi dark social

Social Media Summit Bucureşti, altfel spus #smsbucuresti 2015 a avut loc la mijlocul săptămânii la Howard Johnson Hotel în organizarea Revistei Biz. O întâlnire interesantă cu şi despre online şi social media, aşa cum a fost în 2014, cu o privire aruncată spre viitor.

Dacă anul trecut am scris un adevărat jurnal de smsbucuresti, anul acesta voi fi mai laconic

(Programul, detaliile despre vorbitori precum şi prezentările lor sunt disponibile pe pagina dedicată)

 

#gunoi

Conferinţa a fost deschisă de Mugur Pătraşcu care a anunţat încă de la început că în principiu cam 80% din ceea ce se postează pe facebook pe zona corporate este gunoi.

Cauza ar fi sărăcia în care se zbate piaţa de media şi nu numai, şi implicit faptul că propunându-ţi doar să supravieţuieşti nu poţi progresa.

Printre vinovaţii pentru situaţia asta sunt şi Social Media Managerii care ar trebui să fie superstaruri dar… în realitate se cam mulţumesc să facă doar ce trebuie, aleg căile cele mai simple şi nu prea evoluează.

Fără să îi disculp pe SMM nu sunt de acord să îi facem unici responsabili pentru conţinutul mizerabil care se postează. Dincolo de comoditatea lor, de lipsa de inspiraţie sau de implicare, la un moment dat ajung prizonierii unui sistem, prizonierii unui public de facebook care reacţionează mai ales la stimuli primari. (Stiu, teoretic iti faci tu publicul, realitatea din teren e alta.)

În altă ordine de idei, nu sunt de acord cu afirmaţia conform căreia lipsa banilor te împiedică să evoluezi sau să faci lucruri de calitate.

Sunt contexte şi contexte, dar expusă ca adevăr general valabil afirmaţia aceasta e falsă.

 

#aspiraţie

Marta Uşurelu, organizatoare şi moderator al evenimentului a ţinut să puncteze o chestie, a propos de lipsa de entuziasm şi de blazarea şi plafonarea unora, anume faptul că un om nu poate evolua şi nu se poate depăşi decât prin aspiraţiile pe care le are.

Mă gândesc acum, că pe undeva şi din perspectiva devenirii personale e valabilă “vorba” care spune că dacă nu evoluezi, involuezi.

Deşi a fost un simplu comentariu între două prezentări, ideea de aspiraţie surprimde pe undeva esenţa acestui gen de eveniment, ideea de a merge mai departe “şi” prin intermediul ceea ce înveţi de la alţii.

 

#ecosistem vs egosistem

Vlad Tăuşance o prezenţă inedită la Social Media Summit a vorbit despre o altă abordare a social media şi a online-ului.

În mod tradiţional în online agenţiile folosesc un sistem de comunicare ce se bazează pe puterea ego-ului, pe puterea “influencer”-ilor, a “modelelor”. O comunicare în care ierarhia e bine structurată şi în acelaşi timp relativ rigidă.

În realitate, modelul de succes spre care se îndreaptă astăzi lucrurile este cel al ecosistemului, al comunităţii care se implică de la sine în momentul în care se identifică cu un proiect, cu o idee. Un sistem mult mai puţin structurat, un sistem al microliderilor în care mesajul este transmis pe mai multe voci, ceea ce îl face şi mai puternic.

Argumentaţia lui Vlad a avut ca suport practic campania lui Klaus Iohannis una ale cărei principii pot fi aplicate şi în campanii “comerciale”.

De fapt principiul, teoria, nici nu e o noutate: “ascultă-ţi clientul”, vezi care sunt nevoile lui.

Şi cu toate astea realitatea “de pe teren” e aşa cum o ştim.

 

#dark social

Cristian Manafu a adus în discuţie unul din cele mai interesante subiecte ale zilei – dark social

Termenul Dark social se referă la traficul web realizat din surse care nu pot fi detectate şi implicit nu pot fi cuantificate. Mai simplu spus este vorba de link-urile şi materialele trimise pe e-mail, prin postările de pe forumuri şi nu în ulimul rând prin intermediul platformelor de mesagerie instant.

Conform unui studiu Forbes aproximativ 60-70%% din totalul link-urilor, la nivel mondial, sunt share-uite via dark-social şi nu pe facebook sau twitter, la vedere.

Termenul a apărut undeva prin 2012, dar analizele şi ideile despre modul în care fenomenul ar putea fi “controlat” sau influenţat sunt încă la început.

 

#NuPonta

Julian Pădurariu a vorbit de fapt despre prietenie, sau despre conectivitate dacă o trecem în online, despre nevoia de a ne face prieteni şi despre importanţa reţelei sociale din care faci parte.

A transpus povestea în realitatea de pe facebook pentru a dezvălui modul în care circulă mesajul (promoţional sau nu) în 2015, cu accent pe importanţa reţelelor de prieteni, a acelor microlideri de care amintea şi Vlad.

Deşi a plecat de la un exemplu particular, experimentul #NuPonta, ceea ce spune Julian poate fi transpus în orice alt caz, e nevoie doar de un simţ al contextului.

În acest context, dacă ştii cum să te foloseşti de anumite pârghii, nu mai ai nevoie de bugete fabuloase.

“Mesajul” în reţelele sociale urmează modelul stolului de păsări migratoare, importantă e direcţia în care se merge, nu cine e în faţă.

Am mai rămas după această expunere cu un concept “the network effect” şi două cărţi, Crossing the Chasm de Geoffrey Moore şi Friendfluence de Carlin Flora.

 

#smsbucuresti e in mod tradiţional şi momentul în care aflăm diferite topuri şi analize legate de situaţia blogosferei şi de relaţia dintre bloggeri şi agenţii. Nu intru îm detalii, aşa cum spuneam prezentările sunt online.

Foarte pe scurt totuşi, Chinezu e partenerul preferat al agenţiilor, iar Gollin e agenţia pe care o preferă bloggerii. În altă ordine de idei, vestea proastă a anului ar fi aceea că numărul de bloguri active s-a dublat comparativ cu 2013, ajungând la aproape 30.000. Vestea e proastă pentru că dintre cei noi se recrutează aceia care scriu articole cu 2 lei jumate. Sigur, în timp lucrurile se vor regla de la sine odată cu maturizarea pieţei.

 

În concluzie, a fost o zi interesantă din care cine a fost atent a avut ce să reţină şi să înveţe. Şi asta e ceea ce contează.