Romanul Aspidistra să trăiască e unul din cărţile mai puţin cunoscute ale lui George Orwell. Scriitorul britanic e cunoscut mai ales pentru Ferma Animalelor (1945) o satiră la adresa regimului comunist rus, aliat de război cu britanicii la acea vreme, un roman vizionar şi curajos care a fost cu greu acceptat spre publicare, şi poate mai ales pentru distopia 1984 care a fost se pare inspirata de romanul Noi al lui Evgheni Zamiatin, o distopie având ca subiect tot pericolele regimului comunist, publicată în 1920!

Revenind la subiectul romanului, o prezentare pe scurt arată aşa :

Romanul Aspidistra să traiască!, publicat pentru prima oară în 1936 şi presărat cu numeroase detalii autobiografice, este o satiră muşcătoare la adresa vieţii literare şi a societăţii capitaliste ce ridică banul la rang de religie. Proiectând naraţiunea pe fundalul Marii Depresiuni Economice din anii ’30, Orwell realizează o cronică sumbră, emoţionantă, dar străbătută de puternice accente comice, a războiului personal purtat de Gordon Comstock, un mărunt poet londonez trecut de prima tinereţe, împotriva dominaţiei „zeului-ban” ce corupe toate aspectele existenţei şi a „decenţei meschine a clasei medii de jos”, al cărei simbol prin excelenţă este, in viziunea sa, aspidistra, planta ornamentală nelipsită din fereastra oricărei case din Anglia. (Polirom)

Povestea Aspidistrei e unul din romanele de început ale lui Orwell, mai mult, e un roman apărut în condiţii mai ciudate, editorul cerându-i pe ultima sută de metri  să rescrie mai multe pasaje care făceau trimitere la o serie de branduri si produse ale epocii, şi să elimine câteva obscenităţi. Orwell a făcut pe fugă toate aceste modificări nefiind deloc mulţumit de situaţie şi nici de rezultat, neavând practic un control asupra variantei finale care a ajuns la tipar. Mai târziu, manuscrisul s-a pierdut, aşa că nu s-a putut  reface ulterior varianta iniţială a romanului, sau o variantă cât mai apropiată de intenţiile iniţiale ale lui Orwell.

Ce te frapează în primul rând la roman e actualitatea problematicii, dacă stăm şi ne gândim bine, societatea de astăzi chiar e direcţionată de producătorii cei mai mari prin publicitate, şi ăsta e un adevăr pe are cred că îl admitem cu toţii.

Despre partea cu zeificarea banului, e de înţeles modul în care se joacă Orwell cu destinul lui Gordon, pentru că încearcă să demonstreze ceva. Cred însă că şi atunci, ca şi astăzi când valoarea banului e poate chiar mai mare, existau şi există modalităţi mai puţin radicale şi mai eficiente de a  combate tirania banilor.

Nu pot să nu remarc faptul că Orwell a înţeles exact unde duce comunismul, a înţeles că în spatele lui nu e decât o altă formă de consumerism… mai sărac şi atât, a înţeles că dincolo de teoria frumoasă, în practică lucrurile nu vor aduce nimic bun. Ceea ce mă duce din nou cu gândul la inteligenţii francezi care chiar şi în anii ’50-’60 când existau dovezi clare despre ce se întâmplă prin URSS ridicau în slăvi socialismul.

In 1997 a apărut o ecranizare a romanului Aspidistra să trăiască! (A Merry War in USA) cu Helena Bonham Carter şi  Richard E.Grant.

Cele un pic peste 300 de pagini ale romanului sunt o lectură plăcută, care îmbină ironia şi cinismul. Sunt multe lucruri care te fac să îţi pui întrebări, chiar dacă indirect, Orwell e un maestru în a oferi subiecte de meditaţie iar Aspidistra să trăiască, e un roman cu multe oferte în sensul ăsta.

In concluzie, îl recomand.